luni, 15 februarie 2010

Razbunarea autorilor

Astazi am fost la secretariatul unei institutii –nu conteaza care- si, fiindca am ajuns cu doua ore inainte de a incepe programul cu publicul, a trebuit sa ‘pierd’ acele ore pe undeva. “Undeva” pentru mine inseamna “la librarie”.
Imi place la nebunie sa pierd vremea prin librarii si sa ma pierd si pe mine printre rafturile de carti. Si fiindca placerea aceasta a fost cam rara in ultima vreme, am tinut sa o savurez asa cum trebuie.
Din nefericire am gasit cu greu ceva care sa-mi placa. Intr-un final am dat peste o carte de psihologie care m-ar fi interesat si am rasfoit-o putin. Spre surprinderea mea printre persoanele careia ii era dedicata cartea se numara si « Creatorul Lumii ». Cum naiba poti sa pretinzi ca esti psiholog si sa-ti dedici in acelasi timp cartile unei fiinte inexistente ?? Cum de nu esti in stare sa vezi ca zeul tau, unul printre multi altii inventati de-a lungul timpului, nu e decat un prieten imaginar si ca e timpul sa te maturizezi si sa scapi naibii de el ? Oare cum ar fi fost daca « Hamlet » ar fi fost dedicat lui Ra sau daca Einstein ar fi scris despre teoria relativitatii gandindu-se sa-i dedice lucrarile lui Bacchus ? Sau Cenusaresei, pentru ca e la fel de reala si ea.
Stiu ca pana si cel mai nebun om de pe planeta asta este capabil sa emita si enunturi adevarate si ca, prin urmare, si cartea in cauza poate fi de fapt una cu totul si cu totul deosebita. Dar adevarul e ca nu mai pot cu astia. Sa binevoiasca sa ma informeze in legatura cu ce au scris ei pe coperta cartii, nu in legatura cu superstitiile personale. Singura exceptie de la regula o reprezinta filosofii. Lor le acord dreptul de a abera il legatura cu absolut orice, inclusiv in legatura cu divinitatea. Pentru ca ii judec in functie de alte criterii.
Asa ca am lasat cartea jos si m-am consolat cu o bucatica de Nietzsche si cu una de Schopenhauer. Si chiar sper sa apuc sa citesc cartile respective in aceasta viata...
Dupa care mi-am cumparat si o carte despre nutritie, care, spre bucuria mea, nu avea nici un fel de dedicatie pentru nimeni. Si cand am ajuns acasa si am inceput sa o citesc pe cea din urma, am dat peste o pagina in care comentariile despre virtutile postului erau asezonate cu citate din ‘sfantul’ Vasile, ‘sfantul’ Ioan si altii din tagma lor...No more comment.
Macar Nietzche si Schopenhauer n-or sa ma dezamageasca...

5 comentarii:

  1. Zi care era cartea psihologului, sa nu mor proasta. :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Paul C. Vitz, The Psychology of Atheism.

    RăspundețiȘtergere
  3. a nu credeam ca intrebi de altceva;

    RăspundețiȘtergere
  4. Incearca sa citesti Marchizul de Sade, daca nu ti-a picat deja in mana. Garantez ca nu te dezamageste.

    RăspundețiȘtergere