Cine zice ca biserica nu e buna de nimic sa sa duca sa faca urgent 3000 de matanii si sa zica 500 de rugaciuni!!! Ca altfel ma enervez -iar cand ma enervez fac ca toti dracii!
Tocmai am descoperit ca biserica, mai ales –nici nu se putea altfel- BOR, nu este pur si simplu buna, ci poate fi un factor vital in eliminarea bolilor psihice.
http://www.antena3.ro/romania/biserica-a-gasit-problema-societatii-romanesti-dependenta-de-sex-114427.html
Daca i-ar vindeca definitiv pe credinciosi de dependenta de sex, ba chiar mai mult, daca i-ar face sa urasca tot ce are legatura cu sexul (I hope so!), in maxim vreo suta de ani am scapa de toti. Desigur, eu n-as mai fi pe-aici ca sa ma bucur, dar poate urmasilor unor atei le-ar prinde bine noua stare a lucrurilor.
In fine, ca sa n-o lungesc mai mult, le doresc mult success, multi “clienti” si ma ofer sa-i ajut cu cate o sugestie pentru imbunatatirea rezultatelor. Prima care imi trece prin cap e castrarea, ca adjuvant al terapiei aplicate de pseudopsiholog. Metoda a fost deja testata in antichitate si evul mediu (si poate inca se mai aplica/perfectioneaza, cine stie?) si isi arata eficienta intr-un timp cu mult mai scurt decat cele 10 saptamani necesare actualei terapii.
Am un singur regret, si anume ca nu s-au gandit mai devreme la asta…
vineri, 10 decembrie 2010
luni, 14 iunie 2010
Strutocamila
.
Biblia e o carte a naibii de lunga. Nu stiu cine se incumeta sa citeasca peste o mie de pagini, dar cu siguranta nu e vorba de crestini. Si daca mai punem la socoteala si faptul ca e plina de aberatii, e clar ca nu o citeste nici dracu’. Motiv pentru care ‘sfintii parinti’ s-au hotarat sa realizeze o sinteza de cateva randuri, ca sa nu se plictiseasca crestinii cand citesc despre dumnezeu.
Sinteza in cauza se numeste “Crezul sau simbolul credintei” si prezinta foarte pe scurt (ca doar de aia e sinteza, nu?) conceptia de baza a crestinismului cu privire la divinitate. Scopul declarat al acesteia este de a preveni eventualele erezii, fiindca sustinatorilor tampeniilor “ortodoxe” nu le place concurenta.
Sa vedem asadar ce afirma crestinii despre dumnezeu.
La inceput a fost “(…) unul dumnezeu tatal atottiitorul, facatorul cerului si al pamantului”.
Dupa aceea “(…) unul domn isus cristos, fiul lui dumnezeu, unul-nascut, care din tatal s-a nascut mai inainte de toti vecii”. Pe urma sunt prezentate faptele lui de vitejie la care voi reveni cu alta ocazie.
Si, in final, “duhul sfant, domnul de viata facatorul, care de la tatal (“si de la fiul”, pentru fratii catolici) purcede, cel ce impreuna cu tatal si cu fiul este inchinat si slavit”.
Deci la inceput a fost tatal, tatal nu stim cui, pentru ca initial era singur. Dupa care l-a nascut pe fiul. Daca l-a nascut, inseamna ca tatal exista inaintea lui si ca avem de-a face cu un eveniment care care are loc undeva pe axa temporala. Aparent. Pentru ca de fapt nasterea fiului a avut loc ‘inainte de toti vecii’, adica, cum s-ar zice, cam inainte de inventarea timpului. In plus, daca tatal l-a nascut pe fiul, inseamna ca e un pic mai smecher decat acesta din urma. Aparent. Pentru ca ei de fapt sunt egali, identici si asemenea.
Dar asta nu e tot. Pe langa father & son mai exista si holy ghost. Nenea asta nu stim exact cine e, dar stim ca purcede (nu, asta nu se mai naste) de la tatal. Care s-o fi plictisit de atata nascut sau nu i-o fi placut ce i-a iesit prima data si a decis sa schimbe procesul de fabricatie.
Ocupatia lui principala e sa dea viata (ca sa aiba tatal pe cine masacra mai tarziu) si sa-I faca pe prooroci sa debiteze prostii.
Evident, si duhul sfant e cat se poate de identic cu tatal si cu fiul.
Bun, deci exista trei dumnezei dar de fapt e unul singur. Cum anume 1+1+1=1, asta numai expertii in matematici alternative de la patriarhie ne-ar putea lamuri. Dar sa lasam carcotelile deoparte si sa analizam mai departe zeul crestin.
Daca v-ati inchipuit ca povestea despre zeul cu personalitate multipla e tot ce pot inghiti crestinii, trebuie sa va trezesc la realitate si sa va spun ca un crestin nu face indigestie chiar asa de usor. Partea cu adevarat interesanta abia urmeaza.
La un moment dat zeul crestin a suportat o adevarata mutatie ontologica si a devenit “si om “. Isus, adica fiul, care era 100% divin si-a dat seama la 4000 de ani de la facerea lumii ca ii lipseste ceva si a decis ca e timpul sa fie si 100% uman. Si fiindca Isus (fiul) e acelasi lucru cu tatal si duhul sfant, inseamna ca intregul zeu a devenit 100% om, ramanand totusi 100% divin.
Nu conteaza ca divinitatea imuabila suporta transformari, ca perfectiunea nu e chiar perfecta si ca mai era loc de mai bine, ca ceva nu devine el insusi cu adevarat pana cand nu ingemaneaza in sine macar doua caracteristici contrare, si ca in general te apuca durerile de cap cand incerci sa intelegi asemenea aberatii. Un crestin are credinta de partea lui si nu trebuie sa-si piarda vremea incercand sa priceapa ceva. Timpul lui poate fi folosit mult mai bine daca zice rugaciuni, daca arde vrajitoare pe rug, sau, si mai bine, daca umple cu bani cutia milei.
Biblia e o carte a naibii de lunga. Nu stiu cine se incumeta sa citeasca peste o mie de pagini, dar cu siguranta nu e vorba de crestini. Si daca mai punem la socoteala si faptul ca e plina de aberatii, e clar ca nu o citeste nici dracu’. Motiv pentru care ‘sfintii parinti’ s-au hotarat sa realizeze o sinteza de cateva randuri, ca sa nu se plictiseasca crestinii cand citesc despre dumnezeu.
Sinteza in cauza se numeste “Crezul sau simbolul credintei” si prezinta foarte pe scurt (ca doar de aia e sinteza, nu?) conceptia de baza a crestinismului cu privire la divinitate. Scopul declarat al acesteia este de a preveni eventualele erezii, fiindca sustinatorilor tampeniilor “ortodoxe” nu le place concurenta.
Sa vedem asadar ce afirma crestinii despre dumnezeu.
La inceput a fost “(…) unul dumnezeu tatal atottiitorul, facatorul cerului si al pamantului”.
Dupa aceea “(…) unul domn isus cristos, fiul lui dumnezeu, unul-nascut, care din tatal s-a nascut mai inainte de toti vecii”. Pe urma sunt prezentate faptele lui de vitejie la care voi reveni cu alta ocazie.
Si, in final, “duhul sfant, domnul de viata facatorul, care de la tatal (“si de la fiul”, pentru fratii catolici) purcede, cel ce impreuna cu tatal si cu fiul este inchinat si slavit”.
Deci la inceput a fost tatal, tatal nu stim cui, pentru ca initial era singur. Dupa care l-a nascut pe fiul. Daca l-a nascut, inseamna ca tatal exista inaintea lui si ca avem de-a face cu un eveniment care care are loc undeva pe axa temporala. Aparent. Pentru ca de fapt nasterea fiului a avut loc ‘inainte de toti vecii’, adica, cum s-ar zice, cam inainte de inventarea timpului. In plus, daca tatal l-a nascut pe fiul, inseamna ca e un pic mai smecher decat acesta din urma. Aparent. Pentru ca ei de fapt sunt egali, identici si asemenea.
Dar asta nu e tot. Pe langa father & son mai exista si holy ghost. Nenea asta nu stim exact cine e, dar stim ca purcede (nu, asta nu se mai naste) de la tatal. Care s-o fi plictisit de atata nascut sau nu i-o fi placut ce i-a iesit prima data si a decis sa schimbe procesul de fabricatie.
Ocupatia lui principala e sa dea viata (ca sa aiba tatal pe cine masacra mai tarziu) si sa-I faca pe prooroci sa debiteze prostii.
Evident, si duhul sfant e cat se poate de identic cu tatal si cu fiul.
Bun, deci exista trei dumnezei dar de fapt e unul singur. Cum anume 1+1+1=1, asta numai expertii in matematici alternative de la patriarhie ne-ar putea lamuri. Dar sa lasam carcotelile deoparte si sa analizam mai departe zeul crestin.
Daca v-ati inchipuit ca povestea despre zeul cu personalitate multipla e tot ce pot inghiti crestinii, trebuie sa va trezesc la realitate si sa va spun ca un crestin nu face indigestie chiar asa de usor. Partea cu adevarat interesanta abia urmeaza.
La un moment dat zeul crestin a suportat o adevarata mutatie ontologica si a devenit “si om “. Isus, adica fiul, care era 100% divin si-a dat seama la 4000 de ani de la facerea lumii ca ii lipseste ceva si a decis ca e timpul sa fie si 100% uman. Si fiindca Isus (fiul) e acelasi lucru cu tatal si duhul sfant, inseamna ca intregul zeu a devenit 100% om, ramanand totusi 100% divin.
Nu conteaza ca divinitatea imuabila suporta transformari, ca perfectiunea nu e chiar perfecta si ca mai era loc de mai bine, ca ceva nu devine el insusi cu adevarat pana cand nu ingemaneaza in sine macar doua caracteristici contrare, si ca in general te apuca durerile de cap cand incerci sa intelegi asemenea aberatii. Un crestin are credinta de partea lui si nu trebuie sa-si piarda vremea incercand sa priceapa ceva. Timpul lui poate fi folosit mult mai bine daca zice rugaciuni, daca arde vrajitoare pe rug, sau, si mai bine, daca umple cu bani cutia milei.
luni, 24 mai 2010
Christian Marriage
.
Ce face Je cand nu are treaba? Nici nu mai conteaza, atata timp cat pot sa va zic ce face Je cand are multa treaba, cum ar fi, spre exemplu, invatatul pentru un examen naspa, picat si ras-picat de mai multe ori.
Asadar Je se da pe net, mai intai pe siturile cu stiri, apoi pe blogurile ateiste, apoi pe linkurile primite pe messenger si apoi, cand toate acestea sunt epuizate, da click pe ‘blogul urmator’ de la blogul personal, de mai multe ori pana cand cade lesinata de plictiseala sau de ras.
Astazi, de ras, pentru ca am dat peste un blog in care era tradus partial (si partial corect, motiv pentru care nu am pus link catre blogul in cauza) textul de aici:
http://www.squaredancecd.com/Bride/brides.htm
in care viitoarele mirese crescute cu frica de dumnezeu sunt sfatuite cum sa se comporte in noaptea nuntii si de-a lungul casniciei, avand in vedere ca barbatii sunt “by nature rather perverted”.
Cateva citate din textul publicat “in the year of our Lord 1894” si atat de asemanator celor publicate pe siturile crestine din secolul XXI:
“The wise bride will permit a maximum of two brief sexual experiences weekly during the first months of marriage. As time goes by she should make every effort to reduce this frequency.(…) A good wife should expect to have reduced sexual contacts to once a week by the end of the first year of marriage and to once a month by the end of the fifth year of marriage.”
“By their tenth anniversary many wives have managed to complete their child bearing and have achieved the ultimate goal of terminating all sexual contacts with the husband.”
“One heartening factor for which the wife can be grateful is the fact that the husband's home, school, church, and social environment have been working together all through his life to instill in him a deep sense of guilt in regards to his sexual feelings, so that he comes to the marriage couch apologetically and filled with shame, already half cowed and subdued.”
And so on towards the glory of god.
Ce face Je cand nu are treaba? Nici nu mai conteaza, atata timp cat pot sa va zic ce face Je cand are multa treaba, cum ar fi, spre exemplu, invatatul pentru un examen naspa, picat si ras-picat de mai multe ori.
Asadar Je se da pe net, mai intai pe siturile cu stiri, apoi pe blogurile ateiste, apoi pe linkurile primite pe messenger si apoi, cand toate acestea sunt epuizate, da click pe ‘blogul urmator’ de la blogul personal, de mai multe ori pana cand cade lesinata de plictiseala sau de ras.
Astazi, de ras, pentru ca am dat peste un blog in care era tradus partial (si partial corect, motiv pentru care nu am pus link catre blogul in cauza) textul de aici:
http://www.squaredancecd.com/Bride/brides.htm
in care viitoarele mirese crescute cu frica de dumnezeu sunt sfatuite cum sa se comporte in noaptea nuntii si de-a lungul casniciei, avand in vedere ca barbatii sunt “by nature rather perverted”.
Cateva citate din textul publicat “in the year of our Lord 1894” si atat de asemanator celor publicate pe siturile crestine din secolul XXI:
“The wise bride will permit a maximum of two brief sexual experiences weekly during the first months of marriage. As time goes by she should make every effort to reduce this frequency.(…) A good wife should expect to have reduced sexual contacts to once a week by the end of the first year of marriage and to once a month by the end of the fifth year of marriage.”
“By their tenth anniversary many wives have managed to complete their child bearing and have achieved the ultimate goal of terminating all sexual contacts with the husband.”
“One heartening factor for which the wife can be grateful is the fact that the husband's home, school, church, and social environment have been working together all through his life to instill in him a deep sense of guilt in regards to his sexual feelings, so that he comes to the marriage couch apologetically and filled with shame, already half cowed and subdued.”
And so on towards the glory of god.
duminică, 2 mai 2010
Putina pedofilie
Cum poti sa fii pedofil si sa scapi basma curata cu asta? Foarte simplu: nu ai decat sa –ti arunci jumatate din creier (adica al doilea neuron) si sa devii membru al unui cult care, pe langa alte aberatii, pretinde si ca sexul cu minori este acceptabil. De asemenea, trebuie sa te asiguri ca te muti intr-o tara in care regulile religiei respective devin litera de lege.
Nenea despre care se vorbeste in linkul de mai jos nu a respectat decat prima parte si probabil va avea de suferit urmari grave pentru ca nu respectat-o si pe a doua .
http://www.antena3.ro/stiri/externe/un-senator-nigerian-de-49-de-ani-si-a-luat-sotie-de-13-ani_98202.html
Pentru a nu mai face asemenea greseli, m-am gandit sa-i dau ‘domnului’ senator cateva sfaturi ca sa devina un pedofil si –de ce nu?-un musulman mai bun:
1. mutarea urgenta in Arabia Saudita sau intr-o tara asemanatoare (cel putin pana cand pacatosii de nigerieni vor adopta sharia ca lege suprema in stat);
2. trimiterea de avioane-cadou tuturor celor care au indraznit sa puna la indoiala valoarea morala a shariei; ‘mituiti’ in acest fel, vor avea instantaneu revelatia existentei lui allah care ii va lamuri personal (daca va reusi sa-i reasambleze –si va reusi pentru ca e omnipotent) cum sta treaba cu iubirea fata de minore;
3. divortul rapid de nevasta de 13 ani. Dupa cum se vede, si-a luat o nevasta cam batrana si prin aceasta ne arata ca desconsidera exemplul profetului. Se impune casatoria urgenta cu o ‘femeie’ mai tanara, eventual de 9 ani, ca sa demonstreze ca a citit si inteles haddith- urile (alea mai importante, care vorbesc despre viata sexuala a profetului, bineinteles).
Ce obtine el daca imi urmeaza sfaturile? Pai, scapa de puscarie (sau oricare o fi pedeapsa pentru pedofilie in Nigeria) si mai dobandeste 70 de virgine in paradis si mila lui allah si 70 de virgine si starea de comuniune spirituala cu divinitatrea si 70 de virgine si iertarea prietenului imaginar si 70 de virgine si 70...
Nenea despre care se vorbeste in linkul de mai jos nu a respectat decat prima parte si probabil va avea de suferit urmari grave pentru ca nu respectat-o si pe a doua .
http://www.antena3.ro/stiri/externe/un-senator-nigerian-de-49-de-ani-si-a-luat-sotie-de-13-ani_98202.html
Pentru a nu mai face asemenea greseli, m-am gandit sa-i dau ‘domnului’ senator cateva sfaturi ca sa devina un pedofil si –de ce nu?-un musulman mai bun:
1. mutarea urgenta in Arabia Saudita sau intr-o tara asemanatoare (cel putin pana cand pacatosii de nigerieni vor adopta sharia ca lege suprema in stat);
2. trimiterea de avioane-cadou tuturor celor care au indraznit sa puna la indoiala valoarea morala a shariei; ‘mituiti’ in acest fel, vor avea instantaneu revelatia existentei lui allah care ii va lamuri personal (daca va reusi sa-i reasambleze –si va reusi pentru ca e omnipotent) cum sta treaba cu iubirea fata de minore;
3. divortul rapid de nevasta de 13 ani. Dupa cum se vede, si-a luat o nevasta cam batrana si prin aceasta ne arata ca desconsidera exemplul profetului. Se impune casatoria urgenta cu o ‘femeie’ mai tanara, eventual de 9 ani, ca sa demonstreze ca a citit si inteles haddith- urile (alea mai importante, care vorbesc despre viata sexuala a profetului, bineinteles).
Ce obtine el daca imi urmeaza sfaturile? Pai, scapa de puscarie (sau oricare o fi pedeapsa pentru pedofilie in Nigeria) si mai dobandeste 70 de virgine in paradis si mila lui allah si 70 de virgine si starea de comuniune spirituala cu divinitatrea si 70 de virgine si iertarea prietenului imaginar si 70 de virgine si 70...
duminică, 18 aprilie 2010
Fara niciun dumnezeu
Dintre toate realizarile speciei umane, cea pe care o apreciez cel mai mult este limbajul articulat. E pur si simplu fascinant cum niste simple alaturari de sunete diferite pot exprima idei, concepte, teorii, sentimente samd, cum poti jongla cu acestea, cum le poti combina, modifica, crea sau lasa sa moara. Un simplu dictionar este pentru mine la fel de interesant ca o calatorie in spatiul cosmic (si mult mai ieftin) si ar fi suficient ca sa nu ma plictisesc niciodata.
Iar daca un cuvant oarecare mi se pare interesant, combinatia a doua sau mai multe cuvinte este cu atat mai mult. Pentru ca in general ea respecta principiul conform caruia intregul reprezinta mai mult decat suma partilor si astfel poate avea un inteles mai profund sau mai vast decat cel al cuvintelor care o alcatuiesc.
Dar cele mai uimitoare sunt totusi expresiile al caror sens nu mai are (aproape) nimic in comun cu sensul cuvintelor care le stau la baza.
Dintre ele, ‘fara niciun dumnezeu’ reprezinta exemplul cel mai edificator. Analizata cuvant cu cuvant, expresia ar trebui sa insemne pur si simplu ‘ateu’. Si totusi inseamna ‘imoral’.
Pentru romani a fi religios este echivalent cu a fi moral. Daca individual crede in zeul in care trebuie, moralitatea lui este garantata.
Este foarte trist faptul ca atat de multi oameni considera ca o persoana poate fi morala doar in masura in care crede intr-o fiinta supranaturala. Pentru ca actiunile unui astfel de om nu-i sunt dictate de propria constiinta ci de teama de zei, respectiv de speranta ca va fi rasplatit cumva. Si mai putem oare vorbi se morala intr-un asemenea caz? Daca cineva ma ameninta cu pistolul ca sa fac o fapta buna, executarea faptei respective reflecta in vreun fel moralitatea mea? Cu siguranta nu. Acelasi lucru e valabil si in cazul recompenselor.
Mai mult decat atat, orice prostie debitata de indivizii care au avut destul tupeu incat sa pretinda ca au vorbit cu zeul si au dat peste destui prosti care sa-i creada, dobandeste automat valoare si ocoleste filtrul ratiunii (atata cata or mai avea credinciosii). Religiosii o vor pune in practica pentru ca asa a spus zeul , iar zeul nu are cum sa greseasca.
Insa un om poate avea o oarecare doza de etica si daca manifesta credinta in alti zei decat cel care este preferatul romanior. Esential este sa nu cumva sa nu creada in niciunul.
A te declara ateu intr-o societate atat de bolnava pe cat este a noastra este un act de curaj. Pe langa faptul ca ii sperii instantaneu pe credinciosii care isi imagineaza ca ateismul e o boala contagioasa, reusesti sa trezesti o serie de suspiciuni legate de actiunile tale, care, ‘evident’, nu au cum sa reflecte nici un gram de etica. Pentru ca ei isi imagineaza ca preceptele morale au o sursa divina si ca sunt imuabile. Pentru ca pun pe seama divinitatii stabilitatea pe care nu o pot gasi in ei insisi.
Din cate observ, oamenilor religiosi le este in principal teama de eventuala instabilitate a principiilor unei persoane care nu le-a preluat din exterior, de la o sursa care sa-i fie superioara si care sa garanteze ca acestea sunt mereu valabile. Faptul ca tu poti si ai curajul sa gandesti daca ceva este este bun sau nu si sa actionezi in consecinta, respectiv sa te raz- gandesti in urma unei analize ulterioare, ii sperie de moarte. Faptul ca tu poti si ai curajul sa gandesti ii sperie de moarte…
Iar daca un cuvant oarecare mi se pare interesant, combinatia a doua sau mai multe cuvinte este cu atat mai mult. Pentru ca in general ea respecta principiul conform caruia intregul reprezinta mai mult decat suma partilor si astfel poate avea un inteles mai profund sau mai vast decat cel al cuvintelor care o alcatuiesc.
Dar cele mai uimitoare sunt totusi expresiile al caror sens nu mai are (aproape) nimic in comun cu sensul cuvintelor care le stau la baza.
Dintre ele, ‘fara niciun dumnezeu’ reprezinta exemplul cel mai edificator. Analizata cuvant cu cuvant, expresia ar trebui sa insemne pur si simplu ‘ateu’. Si totusi inseamna ‘imoral’.
Pentru romani a fi religios este echivalent cu a fi moral. Daca individual crede in zeul in care trebuie, moralitatea lui este garantata.
Este foarte trist faptul ca atat de multi oameni considera ca o persoana poate fi morala doar in masura in care crede intr-o fiinta supranaturala. Pentru ca actiunile unui astfel de om nu-i sunt dictate de propria constiinta ci de teama de zei, respectiv de speranta ca va fi rasplatit cumva. Si mai putem oare vorbi se morala intr-un asemenea caz? Daca cineva ma ameninta cu pistolul ca sa fac o fapta buna, executarea faptei respective reflecta in vreun fel moralitatea mea? Cu siguranta nu. Acelasi lucru e valabil si in cazul recompenselor.
Mai mult decat atat, orice prostie debitata de indivizii care au avut destul tupeu incat sa pretinda ca au vorbit cu zeul si au dat peste destui prosti care sa-i creada, dobandeste automat valoare si ocoleste filtrul ratiunii (atata cata or mai avea credinciosii). Religiosii o vor pune in practica pentru ca asa a spus zeul , iar zeul nu are cum sa greseasca.
Insa un om poate avea o oarecare doza de etica si daca manifesta credinta in alti zei decat cel care este preferatul romanior. Esential este sa nu cumva sa nu creada in niciunul.
A te declara ateu intr-o societate atat de bolnava pe cat este a noastra este un act de curaj. Pe langa faptul ca ii sperii instantaneu pe credinciosii care isi imagineaza ca ateismul e o boala contagioasa, reusesti sa trezesti o serie de suspiciuni legate de actiunile tale, care, ‘evident’, nu au cum sa reflecte nici un gram de etica. Pentru ca ei isi imagineaza ca preceptele morale au o sursa divina si ca sunt imuabile. Pentru ca pun pe seama divinitatii stabilitatea pe care nu o pot gasi in ei insisi.
Din cate observ, oamenilor religiosi le este in principal teama de eventuala instabilitate a principiilor unei persoane care nu le-a preluat din exterior, de la o sursa care sa-i fie superioara si care sa garanteze ca acestea sunt mereu valabile. Faptul ca tu poti si ai curajul sa gandesti daca ceva este este bun sau nu si sa actionezi in consecinta, respectiv sa te raz- gandesti in urma unei analize ulterioare, ii sperie de moarte. Faptul ca tu poti si ai curajul sa gandesti ii sperie de moarte…
duminică, 28 februarie 2010
Despre nasterea de prunci (vii si hraniti cu lapte)
Dragii mei,
Avand in vedere ca de-acum sunteti destul de mari, cred ca e timpul sa aflati un lucru care s-ar putea sa va socheze : de fapt pe copii nu-i aduce barza.
Desigur, dumnezeu cel atotputernic ar fi putut sa creeze o barza care sa aduca copiii direct la casa omului. Insa a decis, in intelepciunea lui, sa nu faca acest lucru deoarece a vrut ca slujitorii lui sa inteleaga si sa practice iubirea trupeasca (o data pe an) si mai ales sa le pedepseasca pe blestematele alea de femei pacatoase cu nasterea in chinuri infioaratoare.
In cele ce urmeaza o sa intelegeti cum si de ce apar pruncii, ce este sufletul si unde se afla el si care sunt unele dintre trasaturile cele mai de seama ale lui dumnezeu. Toate informatiile sunt bazate pe sfanta traditie crestina si, nu mai putin, pe stiinta.
Mai intai, un om isi ia o nevasta (care nu e tocmai om, pentru ca, daca era, ar fi trebuit sa o numim « oama » si dumnezeu nu a inventat acest cuvant) si se cununa cu ea in legea domnului. Dupa ce se incheie slujba religioasa, omului i se permite sa o ‘cunoasca’ pe nevasta lui (cam asa cum a ‘cunoscut-o’ si Avraam pe sora/nevasta lui, Sara, si cum a ‘cunoscut-o’ si faraonul Egiptului pe sora/nevasta lui Avraam, Sara).
In timp ce mirele si mireasa se ‘cunosc’ (sau daca nu, in anul urmator, dupa ce trec toate sarbatorile si posturile si numai daca femeia este la ovulatie), dumnezeu s-ar putea sa binevoiasca sa-i binecuvanteze cu un prunc. Un prunc apare in momentul in care un spermatozoid (o celula din corpul barbatului) este ghidat de mana domnului pana la un ovul (o celula din corpul femeii) si se uneste cu acesta. In exact acceasi clipa pruncul (celula nou formata) primeste si un suflet. Sufletul este ceva imaterial si invizibil (mai ales pentru atei) si, mai ales, –si aici se vede cu adevarat puterea lui dumnezeu- indefinibil. E ca o bucatica mica- mica din dumnezeu (si la fel de real ca acesta), pe care dumnezeu a exilat-o in fiecare om si care in cele din urma trebuie sa se intoarca la divinitate. Dumnezeu insusi plaseaza fiecare suflet in parte in celula care i se potriveste cel mai bine, indiferent cati oameni se cunosc unii pe altii in acelasi timp. De aici rezulta ca dumnezeu are nenumarate caracteristici pe care multa vreme sfintii parinti nu le-au luat in considerare, (dar care nu sunt mai putin importante decat bunatatea absoluta, atotcunoasterea si atotputernicia), cum ar fi : dexteritate, viteza, rabdare si atentie distributiva.
Ateii pretind ca, oricat au studiat corpul omului, nu au gasit pe nicaieri sufletul. Evident, duduie de atata prostie. Pai nu le spusei ca se afla in celula care s-a format din spermatozoid si ovul ?? Si nu le spune acelasi lucru si biserica de zeci si zeci de ani ?? Dar urechile lor pacatoase pur si simplu nu vor sa asculte.
Parintele Kretinos Theophilos, de pe Sfantul Munte Athos, s-a rugat zi si noapte si a aflat de la dumnezeu ca sufletul se gaseste exact la 47 de grade latitudine nordica fata de nucleul celulei, sau, cu alte cuvinte, la douazeci si trei de milimicroni distanta de aparatul Golgi, plutind printre mitocondrii. In prezent, acelasi parinte incearca sa afle de la domnul un lucru asupra caruia inca nu ne-am lamurit : odata cu diviziunea celulara se divide si sufletul sau nu ? Altfel spus, un om are un singur suflet sau mai multe ? Acest lucru este deosebit de important deoarece trebuie sa stim daca atunci cand o femeie pacatoasa face avort este vorba de crima sau de genocid. In plus, daca un om cu un suflet pacatos este pedepsit sa stea in iad pentru o eternitate, nu ar fi normal ca un om cu mai multe suflete pacatoase sa stea in iad mai multe eternitati ??
Avand in vedere ca fiecare prunc in parte este creat (si, evident, dorit) de dumnezeu, este limpede ca nu numai ca nu trebuie sa faceti niciodata avorturi, dar trebuie sa si nasteti cat mai multi copii. Isus a spus « lasati copiii sa vina la mine », deci trebuie sa-i lasati pe copii sa vina la dumnezeu. Sau la reprezentantul sau pe pamant, preotul. Pentru ca dumnezeu ii iubeste. Si preotii ii iubesc. Mai ales cei catolici...Dar, daca ne rugam mult, poate ca se molipsesc si ai nostri de tot asa de multa iubire.
Avand in vedere ca de-acum sunteti destul de mari, cred ca e timpul sa aflati un lucru care s-ar putea sa va socheze : de fapt pe copii nu-i aduce barza.
Desigur, dumnezeu cel atotputernic ar fi putut sa creeze o barza care sa aduca copiii direct la casa omului. Insa a decis, in intelepciunea lui, sa nu faca acest lucru deoarece a vrut ca slujitorii lui sa inteleaga si sa practice iubirea trupeasca (o data pe an) si mai ales sa le pedepseasca pe blestematele alea de femei pacatoase cu nasterea in chinuri infioaratoare.
In cele ce urmeaza o sa intelegeti cum si de ce apar pruncii, ce este sufletul si unde se afla el si care sunt unele dintre trasaturile cele mai de seama ale lui dumnezeu. Toate informatiile sunt bazate pe sfanta traditie crestina si, nu mai putin, pe stiinta.
Mai intai, un om isi ia o nevasta (care nu e tocmai om, pentru ca, daca era, ar fi trebuit sa o numim « oama » si dumnezeu nu a inventat acest cuvant) si se cununa cu ea in legea domnului. Dupa ce se incheie slujba religioasa, omului i se permite sa o ‘cunoasca’ pe nevasta lui (cam asa cum a ‘cunoscut-o’ si Avraam pe sora/nevasta lui, Sara, si cum a ‘cunoscut-o’ si faraonul Egiptului pe sora/nevasta lui Avraam, Sara).
In timp ce mirele si mireasa se ‘cunosc’ (sau daca nu, in anul urmator, dupa ce trec toate sarbatorile si posturile si numai daca femeia este la ovulatie), dumnezeu s-ar putea sa binevoiasca sa-i binecuvanteze cu un prunc. Un prunc apare in momentul in care un spermatozoid (o celula din corpul barbatului) este ghidat de mana domnului pana la un ovul (o celula din corpul femeii) si se uneste cu acesta. In exact acceasi clipa pruncul (celula nou formata) primeste si un suflet. Sufletul este ceva imaterial si invizibil (mai ales pentru atei) si, mai ales, –si aici se vede cu adevarat puterea lui dumnezeu- indefinibil. E ca o bucatica mica- mica din dumnezeu (si la fel de real ca acesta), pe care dumnezeu a exilat-o in fiecare om si care in cele din urma trebuie sa se intoarca la divinitate. Dumnezeu insusi plaseaza fiecare suflet in parte in celula care i se potriveste cel mai bine, indiferent cati oameni se cunosc unii pe altii in acelasi timp. De aici rezulta ca dumnezeu are nenumarate caracteristici pe care multa vreme sfintii parinti nu le-au luat in considerare, (dar care nu sunt mai putin importante decat bunatatea absoluta, atotcunoasterea si atotputernicia), cum ar fi : dexteritate, viteza, rabdare si atentie distributiva.
Ateii pretind ca, oricat au studiat corpul omului, nu au gasit pe nicaieri sufletul. Evident, duduie de atata prostie. Pai nu le spusei ca se afla in celula care s-a format din spermatozoid si ovul ?? Si nu le spune acelasi lucru si biserica de zeci si zeci de ani ?? Dar urechile lor pacatoase pur si simplu nu vor sa asculte.
Parintele Kretinos Theophilos, de pe Sfantul Munte Athos, s-a rugat zi si noapte si a aflat de la dumnezeu ca sufletul se gaseste exact la 47 de grade latitudine nordica fata de nucleul celulei, sau, cu alte cuvinte, la douazeci si trei de milimicroni distanta de aparatul Golgi, plutind printre mitocondrii. In prezent, acelasi parinte incearca sa afle de la domnul un lucru asupra caruia inca nu ne-am lamurit : odata cu diviziunea celulara se divide si sufletul sau nu ? Altfel spus, un om are un singur suflet sau mai multe ? Acest lucru este deosebit de important deoarece trebuie sa stim daca atunci cand o femeie pacatoasa face avort este vorba de crima sau de genocid. In plus, daca un om cu un suflet pacatos este pedepsit sa stea in iad pentru o eternitate, nu ar fi normal ca un om cu mai multe suflete pacatoase sa stea in iad mai multe eternitati ??
Avand in vedere ca fiecare prunc in parte este creat (si, evident, dorit) de dumnezeu, este limpede ca nu numai ca nu trebuie sa faceti niciodata avorturi, dar trebuie sa si nasteti cat mai multi copii. Isus a spus « lasati copiii sa vina la mine », deci trebuie sa-i lasati pe copii sa vina la dumnezeu. Sau la reprezentantul sau pe pamant, preotul. Pentru ca dumnezeu ii iubeste. Si preotii ii iubesc. Mai ales cei catolici...Dar, daca ne rugam mult, poate ca se molipsesc si ai nostri de tot asa de multa iubire.
sâmbătă, 27 februarie 2010
Funny
Cine zice ca preotii ortodocsi nu au nici o legatura cu 'treburile lumesti' nu a vazut filmuletul urmator:
http://www.videonews.ro/action/viewvideo/38389/SENZATIONAL--Preoti-danseaza-pe-manele/
Am apreciat foarte mult felul cum au reusit sa se sincronizeze pe ringul de dans. Asta nu poate fi decat rezultatul unor indelungi ore de antrenament.
Later edit: Se pare ca nu danseaza pe manele ci pe muzica greceasca.Aici e filmuletul original: http://www.youtube.com/watch?v=0UPgxr8RrMg . In continuare, apreciez sincronizarea.
http://www.videonews.ro/action/viewvideo/38389/SENZATIONAL--Preoti-danseaza-pe-manele/
Am apreciat foarte mult felul cum au reusit sa se sincronizeze pe ringul de dans. Asta nu poate fi decat rezultatul unor indelungi ore de antrenament.
Later edit: Se pare ca nu danseaza pe manele ci pe muzica greceasca.Aici e filmuletul original: http://www.youtube.com/watch?v=0UPgxr8RrMg . In continuare, apreciez sincronizarea.
miercuri, 24 februarie 2010
Provita
Principala preocupare a Asociatiei Provita este lupta impotriva avortului, in numele unui dumnezeu a carui existenta nu a demonstrat-o si in numele ideii de « suflet », whatever this means.
Insa intre declaratia de intentie a asociatiei Provita si ceea ce vrea ea in realitate exista o mica diferenta de nuanta, sesizabila totusi la o privire mai atenta. Asociatia nu vrea mai putine avorturi ci mai multe nasteri. Si nu, cele doua chestiuni nu inseamna acelasi lucru.
Daca ai o problema, cea mai usoara cale de a scapa de ea este sa-i elimini cauza (sau cauzele, daca sunt mai multe) conform principiului ca e mai simplu sa previi decat sa tratezi. Or cauza principala a avortului este aparitia unei sarcini nedorite de catre o femeie la un moment dat (din motive economice, sociale, psihologice etc). Si cum este destul de dificil sa faci ca lumea in care traim sa fie exact pe gustul oricarei potentiale mame pentru ca fiecare sa-si doreasca si sa-si permita sa aiba un copil (mai ales avand in vedere ca dumnezeu a rezervat un asemenea grad de perfectiune doar pentru « lumea cealalta »), nu-ti ramane decat cealalta varianta, si anume sa te asiguri ca orice femeie care nu doreste sa ramana insarcinata are acces la informatiile si la produsele care o ajuta sa-si atinga scopul. Prin urmare, prin cresterea calitatii educatiei sexuale si prin facilitarea accesului la anticonceptionale numarul de avorturi poate scadea drastic (nu spun ca nu ar mai exista avorturi deoarece problema este mult mai complicata).
Or, ce face Asociatia Provita ? In primul rand asteapta cuminte ca lumea sa faca sex si ca femeile sa ramana insarcinate. Dupa care hop si ea, ca musca-n lapte, cu pliante, brosurele, conferinte si proteste, incercand sa le convinga pe femei sa nu intrerupa sarcina si astfel sa ajute biserica sa profite de pe urma faptului ca nici un crestin nu face sex doar in cele 3 zile din an cand nu sunt posturi, praznice sau sarbatori.
Biserica intr-adevar are numai de profitat de pe urma pastrarii sarcinilor. Astfel, ii creste numarul de membri, ceea ce se traduce prin :
- mai multe danii in cutia milei, mai multe lumanari si calendare cumparate, mai multe taxe (nedeclarate la stat si deci neimpozate) pe nunti, botezuri si inmormantari ;
- posibilitatea de a avea oricand la dispozitie o masa de manevra, cu ajutorul careia sa faci presiuni pentru adoptarea anumitor legi sau obtinerea de privilegii ;
- cresterea numarului de lipitori, pardon, preoti, care traiesc ca trantorii (vorba lui taica-miu, un popa lucraza doar o zi pe saptamana si chiar si-atunci –canta) pe seama prostiei oamenilor de rand ;
-mentinerea femeilor intr-o stare de inferioritate sociala si intelectuala (cand ai 7 copii nu ai nici timp si nici chef sa-l citesti pe Shakespeare si nici nu te preocupa cariera sau alte chesti asemanatoare), ceea ce le face mai usor de manipulat.
Si ar mai fi multe, multe altele, dar cred ca e destul de limpede ceea ce incerc sa spun.
In concluzie, dupa parerea mea Provita – acest brat al caracatitei numita Biserica- ar face mai bine sa se asigure ca exista concordanta intre principiile declarate si actiuni sau, daca nu vrea sau nu poate, macar sa lase putin ipocrizia la o parte.
P. S. Curiosii care vor sa afle cat de idioate sunt metodele prin care Provita incearca sa le convinga pe femei sa nu faca avort pot intra aici : http://www.provita.ro/avortul/18-inainte-de-a-te-hotri-s-faci-un-avort
luni, 22 februarie 2010
Despre moaste…din nou
Ieri tocmai aflasem ca in Parcul Icoanei din Bucuresti s-au sfintit…icoane, ca era nu’s ce sarbatoare. Si m-am apucat de cautat mai multe informatii pe net cand am dat peste articolul asta : http://veniaminilie.wordpress.com/2010/02/21/duminica-ortodoxiei-duminica-sfintelor-icoane/ .
Un nene popa a primit ieri o gramada de sfinte moaste. Si inca ce gramada... Se pare ca dumnezeu mi-a ascultat urarile si l-a blagoslovit pe asta cu moaste cu varf si indesat.
Pe scurt, pentru ca deja m-am plictisit de cadavrele astora, popa insira o lista luuungaa de bucati din diversi indivizi neputreziti care au intrat in posesia lui. Nu stiu cum de a avut rabdare sa-i mentioneze pe toti, eu nu m-am incumetat nici macar sa-i numar, daramite sa le scriu numele.
Dintre chestiile care mi-au sarit in ochi la citirea articolului, in afara de limbajul de lemn al autorului, sunt :
-numarul mult prea mare de moaste. E o adevarata inflatie de moaste in ultima vreme. Sper sa o lase mai usor astia cu sfintenia si neputrezirea lor, ca n-o sa mai avem loc pe planeta in curand din cauza moastelor.
-faptul ca, pe langa « fara numar, fara numar », a primit si cadavre « fara nume ». Ma intreb de ce naiba pastreaza astia un cadavru daca nu stiu care e treaba cu individul care a murit. Macar sa fi zis si ei « moastele sfantului care a scos randunele pe urechi in timp ce paganii turnau ulei incins peste degetul lui mic de la piciorul stang », in loc de « Sfintele Moaşte ale unei Sfinte Preacuvioase Schimonahii şi ale altor Sfinţi Mucenici (...)şi alţi Sfinţi Mucenici şi Martiri (...) şi un alt Sfânt Mucenic (...)împreună cu alţi Sfinţi Mucenici din alte ţări ».
-a primit si moaste « de firma » cum ar fi cele ale sfintilor Petru si Pavel. Da, e vorba de aia smecheri cu functie de apostol. Dupa cum se vede, Gizas nu stie sa inmulteasca doar painile si pestii ci si moastele, din moment ce niste bucati din niste sfinti asa de importanti au aterizat pana si la biserica lu’ nenea ala din Cucuietii din Deal (sau de pe unde-o fi el). Presupun evident ca papii, patriarhii, mitropolitii, episcopii si alti indivizi cu mai multe lanturi de aur si cruci la gat decat un popa obisnuit si-au luat deja partea cuvenita din Petrica si Pavelut.
-popii fac schimb de moaste intre ei : « darul părintelui Ioan a fost răsplătit tot cu Sfinte Moaşte ». Abia astept sa se infiinteze Targul Colectionarilor de Moaste, ca sa se desfasoare totul intr-un cadru organizat, asa cum merita cetatenii unei tari civilizate ca Romania.
Pardon, Republica Necrofila Romania.
Un nene popa a primit ieri o gramada de sfinte moaste. Si inca ce gramada... Se pare ca dumnezeu mi-a ascultat urarile si l-a blagoslovit pe asta cu moaste cu varf si indesat.
Pe scurt, pentru ca deja m-am plictisit de cadavrele astora, popa insira o lista luuungaa de bucati din diversi indivizi neputreziti care au intrat in posesia lui. Nu stiu cum de a avut rabdare sa-i mentioneze pe toti, eu nu m-am incumetat nici macar sa-i numar, daramite sa le scriu numele.
Dintre chestiile care mi-au sarit in ochi la citirea articolului, in afara de limbajul de lemn al autorului, sunt :
-numarul mult prea mare de moaste. E o adevarata inflatie de moaste in ultima vreme. Sper sa o lase mai usor astia cu sfintenia si neputrezirea lor, ca n-o sa mai avem loc pe planeta in curand din cauza moastelor.
-faptul ca, pe langa « fara numar, fara numar », a primit si cadavre « fara nume ». Ma intreb de ce naiba pastreaza astia un cadavru daca nu stiu care e treaba cu individul care a murit. Macar sa fi zis si ei « moastele sfantului care a scos randunele pe urechi in timp ce paganii turnau ulei incins peste degetul lui mic de la piciorul stang », in loc de « Sfintele Moaşte ale unei Sfinte Preacuvioase Schimonahii şi ale altor Sfinţi Mucenici (...)şi alţi Sfinţi Mucenici şi Martiri (...) şi un alt Sfânt Mucenic (...)împreună cu alţi Sfinţi Mucenici din alte ţări ».
-a primit si moaste « de firma » cum ar fi cele ale sfintilor Petru si Pavel. Da, e vorba de aia smecheri cu functie de apostol. Dupa cum se vede, Gizas nu stie sa inmulteasca doar painile si pestii ci si moastele, din moment ce niste bucati din niste sfinti asa de importanti au aterizat pana si la biserica lu’ nenea ala din Cucuietii din Deal (sau de pe unde-o fi el). Presupun evident ca papii, patriarhii, mitropolitii, episcopii si alti indivizi cu mai multe lanturi de aur si cruci la gat decat un popa obisnuit si-au luat deja partea cuvenita din Petrica si Pavelut.
-popii fac schimb de moaste intre ei : « darul părintelui Ioan a fost răsplătit tot cu Sfinte Moaşte ». Abia astept sa se infiinteze Targul Colectionarilor de Moaste, ca sa se desfasoare totul intr-un cadru organizat, asa cum merita cetatenii unei tari civilizate ca Romania.
Pardon, Republica Necrofila Romania.
sâmbătă, 20 februarie 2010
The Necromancer Nun
Una dintre trasaturile distinctive ale speciilor de crestini ce populeaza Romania este reprezentata de adoptarea cultului moastelor. De ziua cate unui sfant al carui cadavru se afla prin vreo biserica, se ingramadesc care mai de care sa-l pupe si sa i se inchine.
Insa, culmea ipocriziei, aceeasi crestini fac pe-a ofensatii cand se gaseste cate vreo bine-credincioasa care da dovada de exces de zel. Pentru detalii, verificati linkul urmator:
http://videonews.ro/action/viewvideo/37653/Calugarita-acuzata-de-blasfemie-dupa-ce-a-sfintit-apa-cu-un-craniu/
Nu stiu din ce cauza s-au suparat credinciosii in halul asta, dar poate daca-mi pun la treaba neuronii (neobositi de vreo revelatie divina in ultima vreme) gasesc vreo explicatie plauzibila. Poate ca oamenii au reactionat astfel pentru ca :
1. sunt suparati pentru ca nu le-a venit lor mai intai ideea de-a aduce in biserica propriul craniu. Nu e nici o problema, dragii mosului, nu cred ca « maica » se supara daca va luati de la cimitir cate un craniu ‘la purtator’ ; ba poate chiar se apuca de vreo afacere cu sfinte moaste si vi le livreaza direct dezgropate si spalate, ea avand deja ceva experienta in domeniu.
2. nu li se pare normal ca cineva sa viseze un sfant care sa-i spuna ca pe undeva se afla craniul altui sfant din care e bine sa faci o supa si s-o dai oitelor care vin la biserica. Frati crestini, sa nu care cumva sa va treaca prin minte asa ceva! Sau orice altceva! Cugetarea e primul pas catre ateism, si doar nu vreti sa ajungeti ca blestematii aia care il reneaga pe domnul ! si pe fiul domnului ! si pe mama lu’ fiul domnului ! Si, pe langa asta, de unde credeti voi ca stiu preotii si episcopii ca ce va arata voua de sarbatori sunt moaste de sfant sau de nesfant ? E simplu, cineva binecuvantat de domnul a visat mai demul un sfant (sau chiar pe dumnezeu !) care i-a livrat aceasta informatie neaccesibila credinciosilor de rand. Ca doar si domnul si sfintii lui au destula treaba, nu apar asa, in visele orisicui.
3. calugarita in cauza nu are grija de craniu asa cum ar trebui. Cu asta as putea fi de acord. Bietul craniu, dezlipit de restul ciolanelor ! Cine stie pe unde zac celelalte oase si cat de greu o sa-i fie lui doamne-doamne sa-l invie pe nenea ala la judecata de apoi... Eu zic ca ar fi bine sa- l ajutati pe dumnezeu un pic, ca sa nu se confrunte mai tarziu cu asemenea problema. Puteti incepe prin a dezgropa toate scheletele din cimitir pe o raza de 50 de km, ca sa vedeti care oase se potrivesc craniului in cauza. Daca e prea greu, propun sa o bateti pe calugarita cu o carte ateista peste cap (de exemplu « Anticristul ») pana marturiseste unde a ascuns celelalte ramasite pamantesti ale prea-sfantului.
Inchei dorindu-le bine-credinciosilor sa aiba parte- fiecare- de cate 20-30 de sfinte moaste la domiciliu, ca sa nu se (mai) uite cu invidie la moastele altora, pentru ca invidia nu este bine-placuta lui dumnezeu.
Insa, culmea ipocriziei, aceeasi crestini fac pe-a ofensatii cand se gaseste cate vreo bine-credincioasa care da dovada de exces de zel. Pentru detalii, verificati linkul urmator:
http://videonews.ro/action/viewvideo/37653/Calugarita-acuzata-de-blasfemie-dupa-ce-a-sfintit-apa-cu-un-craniu/
Nu stiu din ce cauza s-au suparat credinciosii in halul asta, dar poate daca-mi pun la treaba neuronii (neobositi de vreo revelatie divina in ultima vreme) gasesc vreo explicatie plauzibila. Poate ca oamenii au reactionat astfel pentru ca :
1. sunt suparati pentru ca nu le-a venit lor mai intai ideea de-a aduce in biserica propriul craniu. Nu e nici o problema, dragii mosului, nu cred ca « maica » se supara daca va luati de la cimitir cate un craniu ‘la purtator’ ; ba poate chiar se apuca de vreo afacere cu sfinte moaste si vi le livreaza direct dezgropate si spalate, ea avand deja ceva experienta in domeniu.
2. nu li se pare normal ca cineva sa viseze un sfant care sa-i spuna ca pe undeva se afla craniul altui sfant din care e bine sa faci o supa si s-o dai oitelor care vin la biserica. Frati crestini, sa nu care cumva sa va treaca prin minte asa ceva! Sau orice altceva! Cugetarea e primul pas catre ateism, si doar nu vreti sa ajungeti ca blestematii aia care il reneaga pe domnul ! si pe fiul domnului ! si pe mama lu’ fiul domnului ! Si, pe langa asta, de unde credeti voi ca stiu preotii si episcopii ca ce va arata voua de sarbatori sunt moaste de sfant sau de nesfant ? E simplu, cineva binecuvantat de domnul a visat mai demul un sfant (sau chiar pe dumnezeu !) care i-a livrat aceasta informatie neaccesibila credinciosilor de rand. Ca doar si domnul si sfintii lui au destula treaba, nu apar asa, in visele orisicui.
3. calugarita in cauza nu are grija de craniu asa cum ar trebui. Cu asta as putea fi de acord. Bietul craniu, dezlipit de restul ciolanelor ! Cine stie pe unde zac celelalte oase si cat de greu o sa-i fie lui doamne-doamne sa-l invie pe nenea ala la judecata de apoi... Eu zic ca ar fi bine sa- l ajutati pe dumnezeu un pic, ca sa nu se confrunte mai tarziu cu asemenea problema. Puteti incepe prin a dezgropa toate scheletele din cimitir pe o raza de 50 de km, ca sa vedeti care oase se potrivesc craniului in cauza. Daca e prea greu, propun sa o bateti pe calugarita cu o carte ateista peste cap (de exemplu « Anticristul ») pana marturiseste unde a ascuns celelalte ramasite pamantesti ale prea-sfantului.
Inchei dorindu-le bine-credinciosilor sa aiba parte- fiecare- de cate 20-30 de sfinte moaste la domiciliu, ca sa nu se (mai) uite cu invidie la moastele altora, pentru ca invidia nu este bine-placuta lui dumnezeu.
vineri, 19 februarie 2010
La cage aux fous sau ce face o atee cand nu are treaba
Maica-mea e o femeie tare nefericita. Jumatate dintre copiii ei (adica je) nu se conformeaza regulilor nescrise dar importante ale societatii (de exemplu maritatul si realizarea de plozi partial dupa propriul chip si propria asemanare, dar si multe altele), ceea ce probabil o face sa se ascunda de vecinii curiosi care pun intrebari indiscrete.
Pe langa asta si mult mai rau decat atat, copilul nr 2 al mamei sufera de o boala foarte grava numita ateism. Ceea ce a determinat-o pe maica-mea sa ia masuri serioase in legatura cu asta si sa practice ceva ce popilor ortodocsi inca nu le-a trecut prin cap- si anume convertirea la telefon.
Prin urmare, din cand in cand imi e dat sa ascult la telefon predici si pseudoargumente religioase. Nu are rost sa le reproduc, presupun ca orice ateu care a purtat macar o discutie cu vreo persoana religioasa a auzit mare parte dintre ele. Ce vreau eu sa povestesc este legat de surprinderea mea in urma cu cateva (vreo 20) zile, cand am auzit-o pe mama spunand ca ea nu mai crede ca Isus a e dumnezeu si, mai ales, de ceea a urmat dupa aceea.
Evident, la auzirea unei asemenea vesti bune am vrut sa aflu prin ce miracol a ajuns la asemenea concluzie si am aflat ca autorul moral al acestei schimbari de opinie nu e nimeni altul decat Pavel Corut, care a fost invitat la OTV de DD si a vorbit natiunii.
Asa ca, moarta de curiozitate in legatura cu ce s-a putut debita pe acolo, mi-am invins repulsia si am facut ceva ce jurasem ca nu o sa fac niciodata: m-am uitat la o emisiune otevista. Am gasit-o relativ usor pe youtube deoarece cineva a binevoit sa o posteze in intregime.
Iar in continuare o sa povestesc pe scurt ce am vazut oricui e dornic sa afle detalii suplimentare. (Cine vrea mai mult se poate uita -evident- la emisiune ; insa imi place sa cred ca poate aveti ceva mai bun de facut cu 4-5 ore din viata.)
Pavel Corut si-a inceput discursul cu informatii despre flacara violet, subiect in voga la momentul respectiv. Dupa care a vorbit si despre alte lucruri minunate cum ar fi « oculta regresiva » si « oculta progresiva » (sic!). Tocmai pe cand era sa lesin de atata plictiseala a inceput ceva mai interesant : a zis ca Iisus nu are cum sa fie fiul lui dumnezeu si i-a « laudat » pe popi in fel si chip (un adevarat balsam pentru ciocanas, nicovala, scarita si alte chestii pe care le mai am eu prin urechi).
Bineinteles, hoardele de barbari au reactionat si au intrat in direct ca sa-i zica vreo doua. Cei mai multi dintre interlocutorii lui s-au ascuns in spatele poporului, care e ‘ necajit, si numai de idei dintr-astea nu are nevoie’ si al copiilor, care nu trebuie sub nici o forma sa auda asemenea blasfemii.
Din fericite, printre sutele de fraze idioate debitate de catre crestini, doi dintre ei au reusit sa strecoare si doua idei care reflecta extrem de bine modul lor de raportare fata de realitate. Unul a zis « eu prefer sa nu gandesc » (cu varianta « incerc », dar nu as crede ca trebuie sa se straduiasca prea tare) iar celalalt, un popa care se crede reincarnarea « sfantului » Nicolae (cel care l-a batut pe Arie ca sa-l faca sa priceapa ca e eretic), l-a amenintat pe PC si l-a numit –atentie- ‘bolnav psihic’ (isn’t it ironic ? nu ca PC nu ar fi, dar uite cine s-a gasit sa-i atraga atentia!).
Lasand la o parte cearta dintre participantii la emisiune, care ar fi haioasa daca nu ti-ar veni sa plangi pentru ca inca mai exista (si or sa mai existe) asemenea oameni, nu poti sa nu te intristezi cand un copil care la 4 ani a pus o intrebare desteapta (« dar pe dumnezeu cine l-a facut ? ») ajunge la 60 sa emita ineptii despre flacari violet, ocultism si dumnezeu.
Cat despre maica-mea, nu cred ca are sanse de vindecare si tot ce sper e ca, daca nu mai vorbeste cu mine despre Isus, macar sa nu-l inlocuiasca cu oculta progresiva.
Pe langa asta si mult mai rau decat atat, copilul nr 2 al mamei sufera de o boala foarte grava numita ateism. Ceea ce a determinat-o pe maica-mea sa ia masuri serioase in legatura cu asta si sa practice ceva ce popilor ortodocsi inca nu le-a trecut prin cap- si anume convertirea la telefon.
Prin urmare, din cand in cand imi e dat sa ascult la telefon predici si pseudoargumente religioase. Nu are rost sa le reproduc, presupun ca orice ateu care a purtat macar o discutie cu vreo persoana religioasa a auzit mare parte dintre ele. Ce vreau eu sa povestesc este legat de surprinderea mea in urma cu cateva (vreo 20) zile, cand am auzit-o pe mama spunand ca ea nu mai crede ca Isus a e dumnezeu si, mai ales, de ceea a urmat dupa aceea.
Evident, la auzirea unei asemenea vesti bune am vrut sa aflu prin ce miracol a ajuns la asemenea concluzie si am aflat ca autorul moral al acestei schimbari de opinie nu e nimeni altul decat Pavel Corut, care a fost invitat la OTV de DD si a vorbit natiunii.
Asa ca, moarta de curiozitate in legatura cu ce s-a putut debita pe acolo, mi-am invins repulsia si am facut ceva ce jurasem ca nu o sa fac niciodata: m-am uitat la o emisiune otevista. Am gasit-o relativ usor pe youtube deoarece cineva a binevoit sa o posteze in intregime.
Iar in continuare o sa povestesc pe scurt ce am vazut oricui e dornic sa afle detalii suplimentare. (Cine vrea mai mult se poate uita -evident- la emisiune ; insa imi place sa cred ca poate aveti ceva mai bun de facut cu 4-5 ore din viata.)
Pavel Corut si-a inceput discursul cu informatii despre flacara violet, subiect in voga la momentul respectiv. Dupa care a vorbit si despre alte lucruri minunate cum ar fi « oculta regresiva » si « oculta progresiva » (sic!). Tocmai pe cand era sa lesin de atata plictiseala a inceput ceva mai interesant : a zis ca Iisus nu are cum sa fie fiul lui dumnezeu si i-a « laudat » pe popi in fel si chip (un adevarat balsam pentru ciocanas, nicovala, scarita si alte chestii pe care le mai am eu prin urechi).
Bineinteles, hoardele de barbari au reactionat si au intrat in direct ca sa-i zica vreo doua. Cei mai multi dintre interlocutorii lui s-au ascuns in spatele poporului, care e ‘ necajit, si numai de idei dintr-astea nu are nevoie’ si al copiilor, care nu trebuie sub nici o forma sa auda asemenea blasfemii.
Din fericite, printre sutele de fraze idioate debitate de catre crestini, doi dintre ei au reusit sa strecoare si doua idei care reflecta extrem de bine modul lor de raportare fata de realitate. Unul a zis « eu prefer sa nu gandesc » (cu varianta « incerc », dar nu as crede ca trebuie sa se straduiasca prea tare) iar celalalt, un popa care se crede reincarnarea « sfantului » Nicolae (cel care l-a batut pe Arie ca sa-l faca sa priceapa ca e eretic), l-a amenintat pe PC si l-a numit –atentie- ‘bolnav psihic’ (isn’t it ironic ? nu ca PC nu ar fi, dar uite cine s-a gasit sa-i atraga atentia!).
Lasand la o parte cearta dintre participantii la emisiune, care ar fi haioasa daca nu ti-ar veni sa plangi pentru ca inca mai exista (si or sa mai existe) asemenea oameni, nu poti sa nu te intristezi cand un copil care la 4 ani a pus o intrebare desteapta (« dar pe dumnezeu cine l-a facut ? ») ajunge la 60 sa emita ineptii despre flacari violet, ocultism si dumnezeu.
Cat despre maica-mea, nu cred ca are sanse de vindecare si tot ce sper e ca, daca nu mai vorbeste cu mine despre Isus, macar sa nu-l inlocuiasca cu oculta progresiva.
luni, 15 februarie 2010
Razbunarea autorilor
Astazi am fost la secretariatul unei institutii –nu conteaza care- si, fiindca am ajuns cu doua ore inainte de a incepe programul cu publicul, a trebuit sa ‘pierd’ acele ore pe undeva. “Undeva” pentru mine inseamna “la librarie”.
Imi place la nebunie sa pierd vremea prin librarii si sa ma pierd si pe mine printre rafturile de carti. Si fiindca placerea aceasta a fost cam rara in ultima vreme, am tinut sa o savurez asa cum trebuie.
Din nefericire am gasit cu greu ceva care sa-mi placa. Intr-un final am dat peste o carte de psihologie care m-ar fi interesat si am rasfoit-o putin. Spre surprinderea mea printre persoanele careia ii era dedicata cartea se numara si « Creatorul Lumii ». Cum naiba poti sa pretinzi ca esti psiholog si sa-ti dedici in acelasi timp cartile unei fiinte inexistente ?? Cum de nu esti in stare sa vezi ca zeul tau, unul printre multi altii inventati de-a lungul timpului, nu e decat un prieten imaginar si ca e timpul sa te maturizezi si sa scapi naibii de el ? Oare cum ar fi fost daca « Hamlet » ar fi fost dedicat lui Ra sau daca Einstein ar fi scris despre teoria relativitatii gandindu-se sa-i dedice lucrarile lui Bacchus ? Sau Cenusaresei, pentru ca e la fel de reala si ea.
Stiu ca pana si cel mai nebun om de pe planeta asta este capabil sa emita si enunturi adevarate si ca, prin urmare, si cartea in cauza poate fi de fapt una cu totul si cu totul deosebita. Dar adevarul e ca nu mai pot cu astia. Sa binevoiasca sa ma informeze in legatura cu ce au scris ei pe coperta cartii, nu in legatura cu superstitiile personale. Singura exceptie de la regula o reprezinta filosofii. Lor le acord dreptul de a abera il legatura cu absolut orice, inclusiv in legatura cu divinitatea. Pentru ca ii judec in functie de alte criterii.
Asa ca am lasat cartea jos si m-am consolat cu o bucatica de Nietzsche si cu una de Schopenhauer. Si chiar sper sa apuc sa citesc cartile respective in aceasta viata...
Dupa care mi-am cumparat si o carte despre nutritie, care, spre bucuria mea, nu avea nici un fel de dedicatie pentru nimeni. Si cand am ajuns acasa si am inceput sa o citesc pe cea din urma, am dat peste o pagina in care comentariile despre virtutile postului erau asezonate cu citate din ‘sfantul’ Vasile, ‘sfantul’ Ioan si altii din tagma lor...No more comment.
Macar Nietzche si Schopenhauer n-or sa ma dezamageasca...
Imi place la nebunie sa pierd vremea prin librarii si sa ma pierd si pe mine printre rafturile de carti. Si fiindca placerea aceasta a fost cam rara in ultima vreme, am tinut sa o savurez asa cum trebuie.
Din nefericire am gasit cu greu ceva care sa-mi placa. Intr-un final am dat peste o carte de psihologie care m-ar fi interesat si am rasfoit-o putin. Spre surprinderea mea printre persoanele careia ii era dedicata cartea se numara si « Creatorul Lumii ». Cum naiba poti sa pretinzi ca esti psiholog si sa-ti dedici in acelasi timp cartile unei fiinte inexistente ?? Cum de nu esti in stare sa vezi ca zeul tau, unul printre multi altii inventati de-a lungul timpului, nu e decat un prieten imaginar si ca e timpul sa te maturizezi si sa scapi naibii de el ? Oare cum ar fi fost daca « Hamlet » ar fi fost dedicat lui Ra sau daca Einstein ar fi scris despre teoria relativitatii gandindu-se sa-i dedice lucrarile lui Bacchus ? Sau Cenusaresei, pentru ca e la fel de reala si ea.
Stiu ca pana si cel mai nebun om de pe planeta asta este capabil sa emita si enunturi adevarate si ca, prin urmare, si cartea in cauza poate fi de fapt una cu totul si cu totul deosebita. Dar adevarul e ca nu mai pot cu astia. Sa binevoiasca sa ma informeze in legatura cu ce au scris ei pe coperta cartii, nu in legatura cu superstitiile personale. Singura exceptie de la regula o reprezinta filosofii. Lor le acord dreptul de a abera il legatura cu absolut orice, inclusiv in legatura cu divinitatea. Pentru ca ii judec in functie de alte criterii.
Asa ca am lasat cartea jos si m-am consolat cu o bucatica de Nietzsche si cu una de Schopenhauer. Si chiar sper sa apuc sa citesc cartile respective in aceasta viata...
Dupa care mi-am cumparat si o carte despre nutritie, care, spre bucuria mea, nu avea nici un fel de dedicatie pentru nimeni. Si cand am ajuns acasa si am inceput sa o citesc pe cea din urma, am dat peste o pagina in care comentariile despre virtutile postului erau asezonate cu citate din ‘sfantul’ Vasile, ‘sfantul’ Ioan si altii din tagma lor...No more comment.
Macar Nietzche si Schopenhauer n-or sa ma dezamageasca...
Recenzie...inainte de lectura
Mie imi place la nebunie sa citesc. Mai ales cartile altora. Tot timpul cartile pe care le-au cumparat rudele colegii si prietenii mi se par mai interesante decat ce am eu si ma grabesc sa le imprumut ca nu cumva sa dau coltu’ inainte de a le fi citit. Prin urmare multe dintre cartiel mele (vreo 40% as estima) zac necitite pe rafturile bibilotecii si sunt eventual mutate (degeaba) dintr-un oras intr-altul, in functie de locurile pe unde am migrat.
Printe aceste nenumarate carti necitie se numara si « 100 cele mai importante carti din istoria omenirii » de M. Seymour- Smith pe care am cumparat-o cu vreo doi ani in urma si pe care pana zilele astea nu am apucat sa ma prea uit. Am cumparat-o in graba (trebuia sa cheltuiesc in vreo 10 minute 100 € pe niste carti ale caror titluri sa para apropiate de domeniile in legatura cu care obisnuiam sa-i chinuiesc pe elevii mei), am pus-o peste celelalte carti luate la repezeala si am uitat de ea pana saptamana trecuta, cand am avut proasta inspiratie de a o rasfoi.
Cartea aceasta ar trebui sa fie interesanta. Ar trebui sa comenteze pe marginea influentei pe care au avut-o cele mai importante carti scrise vreodata. Si asta si face, partial. Insa dintr-o perspectiva atat de profund crestina incat din 5 in 5 randuri intalnesti comentarii de genul : Hegel si Heidegger sunt «in siguranta in Iad », opiniilor lui Machiavelli « le lipseste intelegerea lui Dumnezeu », filosofia lui Epicur nu poate « explica problema creatiei (...) sau supranaturalul (...)» sic ! Si, evident, din 2 in 2 minute imi vine sa o arunc. Nu stiu cum si daca o sa reusesc sa o citesc in intregime. Nu as fi crezut vreodata ca o sa dau peste o carte mai enervanta si mai greu se citit decat Bibila.
In rest, are si o parte buna. Dintre cele 100 de carti selectate dupa criteriul importantei (si, din cate informatii am eu despre tot ce s-a scris vreodata, cele mai multe chiar isi au locul pe lista aceasta), mai mult de 10 au fost scrise de catre atei. Ceea ce e un procent impresionant, mai ales daca e raportat la procentul de scriitori atei si la procentul de atei de pe planeta. Din pacate autorul cartii nu a inteles nimic din ce au scris acestia ...
P. S. I-am povestit lui Darling despre minunatia asta de carte. Si, pe cand ma asteptam la cateva cuvinte de consolare, mi-a zis ca el a dat peste ceva si mai si. E vorba de un articol care se numeste « Psihologia ateismului » si are ca idee de baza faptul ca cei care sunt atei nu au fost iubiti cand erau mici de catre tatal lor. Abia astept sa-l informez si pe taica-miu...
Printe aceste nenumarate carti necitie se numara si « 100 cele mai importante carti din istoria omenirii » de M. Seymour- Smith pe care am cumparat-o cu vreo doi ani in urma si pe care pana zilele astea nu am apucat sa ma prea uit. Am cumparat-o in graba (trebuia sa cheltuiesc in vreo 10 minute 100 € pe niste carti ale caror titluri sa para apropiate de domeniile in legatura cu care obisnuiam sa-i chinuiesc pe elevii mei), am pus-o peste celelalte carti luate la repezeala si am uitat de ea pana saptamana trecuta, cand am avut proasta inspiratie de a o rasfoi.
Cartea aceasta ar trebui sa fie interesanta. Ar trebui sa comenteze pe marginea influentei pe care au avut-o cele mai importante carti scrise vreodata. Si asta si face, partial. Insa dintr-o perspectiva atat de profund crestina incat din 5 in 5 randuri intalnesti comentarii de genul : Hegel si Heidegger sunt «in siguranta in Iad », opiniilor lui Machiavelli « le lipseste intelegerea lui Dumnezeu », filosofia lui Epicur nu poate « explica problema creatiei (...) sau supranaturalul (...)» sic ! Si, evident, din 2 in 2 minute imi vine sa o arunc. Nu stiu cum si daca o sa reusesc sa o citesc in intregime. Nu as fi crezut vreodata ca o sa dau peste o carte mai enervanta si mai greu se citit decat Bibila.
In rest, are si o parte buna. Dintre cele 100 de carti selectate dupa criteriul importantei (si, din cate informatii am eu despre tot ce s-a scris vreodata, cele mai multe chiar isi au locul pe lista aceasta), mai mult de 10 au fost scrise de catre atei. Ceea ce e un procent impresionant, mai ales daca e raportat la procentul de scriitori atei si la procentul de atei de pe planeta. Din pacate autorul cartii nu a inteles nimic din ce au scris acestia ...
P. S. I-am povestit lui Darling despre minunatia asta de carte. Si, pe cand ma asteptam la cateva cuvinte de consolare, mi-a zis ca el a dat peste ceva si mai si. E vorba de un articol care se numeste « Psihologia ateismului » si are ca idee de baza faptul ca cei care sunt atei nu au fost iubiti cand erau mici de catre tatal lor. Abia astept sa-l informez si pe taica-miu...
marți, 2 februarie 2010
A fi sau a nu fi…sfant
Am dat aseara peste o stire extraordinara : Mihai Eminescu ar putea fi canonizat ca sfânt, la cererea Ligii Scriitorilor din România (http://antena3.ro/stiri/bizar/mihai-eminescu-ar-putea-fi-canonizat-ca-sfant-la-cererea-ligii-scriitorilor-din-romania_91104.html).
Motivele sunt prea bizare chiar si pentru gandirea intortocheata a crestinilor: Eminescu merita sa fie sfant pentru ca parintii sai erau crestini si pentru ca a scris poezii cu tema religioasa. Bineinteles ca a scris, si chiar si o atee ca mine le apreciaza. Si imi place mai ales « Imparat si proletar » care cuprinde cinci versuri ce surprind chintesenta religiei (prietenii stiu care).
Asadar, afland vestea aceasta buna, am avut o revelatie . Mi-am dat seama ca sunt cu un pas mai aproape de sfintenie decat as fi crezut deoarece si eu sunt rezultatul reproducerii a doi crestini.
Nu mai trebuie decat sa scriu niste poezii pe teme religioase (ca blog pe teme religioase am deja), in care sa-l laud pe patriarhul Romaniei, pe mitropoliti si episcopi, sa scriu despre Biserica Ortodoxa Romana, religia ortodoxa, botez, inviere, popi, viata de apoi etc etc etc si aaa, si despre tipul ala- cum ii zice ?-aa, dumnezeu. In ordinea asta, deoarece vreau sa ajung sfanta mai repede decat Eminescu si, daca se poate, si inaintea lui Gigi Becali.
Si atunci o sa ma fac sfanta si o sa aterizez direct in rai, unde o sa cant la harpa intru slava domnului impreuna cu Eminescu si cu celalalt roman plin de har divin, Stefan cel Mare.
Motivele sunt prea bizare chiar si pentru gandirea intortocheata a crestinilor: Eminescu merita sa fie sfant pentru ca parintii sai erau crestini si pentru ca a scris poezii cu tema religioasa. Bineinteles ca a scris, si chiar si o atee ca mine le apreciaza. Si imi place mai ales « Imparat si proletar » care cuprinde cinci versuri ce surprind chintesenta religiei (prietenii stiu care).
Asadar, afland vestea aceasta buna, am avut o revelatie . Mi-am dat seama ca sunt cu un pas mai aproape de sfintenie decat as fi crezut deoarece si eu sunt rezultatul reproducerii a doi crestini.
Nu mai trebuie decat sa scriu niste poezii pe teme religioase (ca blog pe teme religioase am deja), in care sa-l laud pe patriarhul Romaniei, pe mitropoliti si episcopi, sa scriu despre Biserica Ortodoxa Romana, religia ortodoxa, botez, inviere, popi, viata de apoi etc etc etc si aaa, si despre tipul ala- cum ii zice ?-aa, dumnezeu. In ordinea asta, deoarece vreau sa ajung sfanta mai repede decat Eminescu si, daca se poate, si inaintea lui Gigi Becali.
Si atunci o sa ma fac sfanta si o sa aterizez direct in rai, unde o sa cant la harpa intru slava domnului impreuna cu Eminescu si cu celalalt roman plin de har divin, Stefan cel Mare.
luni, 18 ianuarie 2010
ENDLESS CHRISTMASS
Azi dimineata am observat ca orasul s-a schimbat foarte tare. Nu, nu e vorba de zapada care ne da traficul si existentele peste cap, ci de faptul ca au disparut de pe stalpi si de pe copaci beculetele cu care era ornat orasul. La, naiba, sunt asa de suparata ! Beculetele alea dragalase, in toate culorile, mustind a kitsch, zac prin cine stie ce depozit, lasate in grija sobolanilor pana la iarna...Imi vine sa plang dupa ele.
Mie imi place craciunul. Si cum ar putea oare sa nu-mi placa ?
In primul rand de craciun, exact atunci, nici mai devreme nici mai tarziu, s-a nascut Gizas. Asta e un motiv mai mult decat suficient ca sa-mi placa definitiv si irevocabil, insa mai am muuuulteee altele.
In al doilea rand de craciun vine un mos cu acelasi nume care le aduce cadouri copiilor cuminti care au parinti idioti. Stiu ca un cadou o data pe an nu reprezinta cine stie ce compensatie pentru un copil care are parinti cu IQ de 60, care o sa-l tembelizeze ( a se citi ‘crestineze’) pentru- probabil- tot restul vietii, dar ce sa-i faci, life is a bitch.
In al treilea rand, de craciun plus inainte si dupa, apar tot felul de cersetori care iti canta colide la metrou, pe strada, pe la usi si pe unde mai apuca si ei, incercand,bietii,sa profite de iubirea crestineasca, deoarece stiu ei bine ca e o rara avis care se manifesta doar o data pe an. Iar daca iti vine cumva ideea de a te ascunde de colindareti si de cantecelele lor infantile in vreun magazin, acasa la vreun coleg sau vecin, la serviciu sau naiba mai stie pe unde, ar fi bine sa te mai gandesti o data...
In al patrulea rand, de craciun, la serviciu (cel putin la mine) are loc o mini-petrecere. Fiecare angajat se preface ca e un coleg iubitor si daruieste cate unui coleg un cadou stupid si inutil (adica simbolic, pentru cine nu a inteles). Dintre cadourile daruite in iarna aceasta locul intai la toate categoriile posibile si imposibile e ocupat de o diadema cu coarne de ren pe ea. Si avand in vedere ca eu nu particip la aceasta minunata petrecere, va puteti imagina cum imi rod unghiile de invidie din cauza ca nu am cum sa primesc in vecii vecilor asa ceva.
In rest, ma distrez cand aflu ca pe multi mancai i-a luat salvarea sau ca rudele care stiu ca sunt atee nu mai stiu pe unde sa se ascunda de frica sa nu le zic vre-o doua despre god si plodul lui.
Am asadar destule motive de suparare pentru ca s-a terminat craciunul si nu a mai ramas nici macar filamentul unui beculet din el. Asa ca vin cu o propunere : vreau un craciun care sa dureze tot anul, nu doar de la 15 noiembrie pana la 15 ianuarie, cum au hotarat de capul lor managerii supermarketurilor si contopistii de la primarie. Vreau un craciun de pe 25 decembrie al fiecarui an pana pe 25 decembrie anul urmator. Sa se nasca gizas si de pasti si de rusalii si in fiecare zi de peste an si sa sarbatorim cu totii in buna pace si intelegere. Asa sa ne ajute dumnezeu. Si profetul lui, Mahomed. Amin !
Mie imi place craciunul. Si cum ar putea oare sa nu-mi placa ?
In primul rand de craciun, exact atunci, nici mai devreme nici mai tarziu, s-a nascut Gizas. Asta e un motiv mai mult decat suficient ca sa-mi placa definitiv si irevocabil, insa mai am muuuulteee altele.
In al doilea rand de craciun vine un mos cu acelasi nume care le aduce cadouri copiilor cuminti care au parinti idioti. Stiu ca un cadou o data pe an nu reprezinta cine stie ce compensatie pentru un copil care are parinti cu IQ de 60, care o sa-l tembelizeze ( a se citi ‘crestineze’) pentru- probabil- tot restul vietii, dar ce sa-i faci, life is a bitch.
In al treilea rand, de craciun plus inainte si dupa, apar tot felul de cersetori care iti canta colide la metrou, pe strada, pe la usi si pe unde mai apuca si ei, incercand,bietii,sa profite de iubirea crestineasca, deoarece stiu ei bine ca e o rara avis care se manifesta doar o data pe an. Iar daca iti vine cumva ideea de a te ascunde de colindareti si de cantecelele lor infantile in vreun magazin, acasa la vreun coleg sau vecin, la serviciu sau naiba mai stie pe unde, ar fi bine sa te mai gandesti o data...
In al patrulea rand, de craciun, la serviciu (cel putin la mine) are loc o mini-petrecere. Fiecare angajat se preface ca e un coleg iubitor si daruieste cate unui coleg un cadou stupid si inutil (adica simbolic, pentru cine nu a inteles). Dintre cadourile daruite in iarna aceasta locul intai la toate categoriile posibile si imposibile e ocupat de o diadema cu coarne de ren pe ea. Si avand in vedere ca eu nu particip la aceasta minunata petrecere, va puteti imagina cum imi rod unghiile de invidie din cauza ca nu am cum sa primesc in vecii vecilor asa ceva.
In rest, ma distrez cand aflu ca pe multi mancai i-a luat salvarea sau ca rudele care stiu ca sunt atee nu mai stiu pe unde sa se ascunda de frica sa nu le zic vre-o doua despre god si plodul lui.
Am asadar destule motive de suparare pentru ca s-a terminat craciunul si nu a mai ramas nici macar filamentul unui beculet din el. Asa ca vin cu o propunere : vreau un craciun care sa dureze tot anul, nu doar de la 15 noiembrie pana la 15 ianuarie, cum au hotarat de capul lor managerii supermarketurilor si contopistii de la primarie. Vreau un craciun de pe 25 decembrie al fiecarui an pana pe 25 decembrie anul urmator. Sa se nasca gizas si de pasti si de rusalii si in fiecare zi de peste an si sa sarbatorim cu totii in buna pace si intelegere. Asa sa ne ajute dumnezeu. Si profetul lui, Mahomed. Amin !
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
