luni, 18 ianuarie 2010

ENDLESS CHRISTMASS

Azi dimineata am observat ca orasul s-a schimbat foarte tare. Nu, nu e vorba de zapada care ne da traficul si existentele peste cap, ci de faptul ca au disparut de pe stalpi si de pe copaci beculetele cu care era ornat orasul. La, naiba, sunt asa de suparata ! Beculetele alea dragalase, in toate culorile, mustind a kitsch, zac prin cine stie ce depozit, lasate in grija sobolanilor pana la iarna...Imi vine sa plang dupa ele.
Mie imi place craciunul. Si cum ar putea oare sa nu-mi placa ?
In primul rand de craciun, exact atunci, nici mai devreme nici mai tarziu, s-a nascut Gizas. Asta e un motiv mai mult decat suficient ca sa-mi placa definitiv si irevocabil, insa mai am muuuulteee altele.
In al doilea rand de craciun vine un mos cu acelasi nume care le aduce cadouri copiilor cuminti care au parinti idioti. Stiu ca un cadou o data pe an nu reprezinta cine stie ce compensatie pentru un copil care are parinti cu IQ de 60, care o sa-l tembelizeze ( a se citi ‘crestineze’) pentru- probabil- tot restul vietii, dar ce sa-i faci, life is a bitch.
In al treilea rand, de craciun plus inainte si dupa, apar tot felul de cersetori care iti canta colide la metrou, pe strada, pe la usi si pe unde mai apuca si ei, incercand,bietii,sa profite de iubirea crestineasca, deoarece stiu ei bine ca e o rara avis care se manifesta doar o data pe an. Iar daca iti vine cumva ideea de a te ascunde de colindareti si de cantecelele lor infantile in vreun magazin, acasa la vreun coleg sau vecin, la serviciu sau naiba mai stie pe unde, ar fi bine sa te mai gandesti o data...
In al patrulea rand, de craciun, la serviciu (cel putin la mine) are loc o mini-petrecere. Fiecare angajat se preface ca e un coleg iubitor si daruieste cate unui coleg un cadou stupid si inutil (adica simbolic, pentru cine nu a inteles). Dintre cadourile daruite in iarna aceasta locul intai la toate categoriile posibile si imposibile e ocupat de o diadema cu coarne de ren pe ea. Si avand in vedere ca eu nu particip la aceasta minunata petrecere, va puteti imagina cum imi rod unghiile de invidie din cauza ca nu am cum sa primesc in vecii vecilor asa ceva.
In rest, ma distrez cand aflu ca pe multi mancai i-a luat salvarea sau ca rudele care stiu ca sunt atee nu mai stiu pe unde sa se ascunda de frica sa nu le zic vre-o doua despre god si plodul lui.
Am asadar destule motive de suparare pentru ca s-a terminat craciunul si nu a mai ramas nici macar filamentul unui beculet din el. Asa ca vin cu o propunere : vreau un craciun care sa dureze tot anul, nu doar de la 15 noiembrie pana la 15 ianuarie, cum au hotarat de capul lor managerii supermarketurilor si contopistii de la primarie. Vreau un craciun de pe 25 decembrie al fiecarui an pana pe 25 decembrie anul urmator. Sa se nasca gizas si de pasti si de rusalii si in fiecare zi de peste an si sa sarbatorim cu totii in buna pace si intelegere. Asa sa ne ajute dumnezeu. Si profetul lui, Mahomed. Amin !