Cine zice ca biserica nu e buna de nimic sa sa duca sa faca urgent 3000 de matanii si sa zica 500 de rugaciuni!!! Ca altfel ma enervez -iar cand ma enervez fac ca toti dracii!
Tocmai am descoperit ca biserica, mai ales –nici nu se putea altfel- BOR, nu este pur si simplu buna, ci poate fi un factor vital in eliminarea bolilor psihice.
http://www.antena3.ro/romania/biserica-a-gasit-problema-societatii-romanesti-dependenta-de-sex-114427.html
Daca i-ar vindeca definitiv pe credinciosi de dependenta de sex, ba chiar mai mult, daca i-ar face sa urasca tot ce are legatura cu sexul (I hope so!), in maxim vreo suta de ani am scapa de toti. Desigur, eu n-as mai fi pe-aici ca sa ma bucur, dar poate urmasilor unor atei le-ar prinde bine noua stare a lucrurilor.
In fine, ca sa n-o lungesc mai mult, le doresc mult success, multi “clienti” si ma ofer sa-i ajut cu cate o sugestie pentru imbunatatirea rezultatelor. Prima care imi trece prin cap e castrarea, ca adjuvant al terapiei aplicate de pseudopsiholog. Metoda a fost deja testata in antichitate si evul mediu (si poate inca se mai aplica/perfectioneaza, cine stie?) si isi arata eficienta intr-un timp cu mult mai scurt decat cele 10 saptamani necesare actualei terapii.
Am un singur regret, si anume ca nu s-au gandit mai devreme la asta…
vineri, 10 decembrie 2010
luni, 14 iunie 2010
Strutocamila
.
Biblia e o carte a naibii de lunga. Nu stiu cine se incumeta sa citeasca peste o mie de pagini, dar cu siguranta nu e vorba de crestini. Si daca mai punem la socoteala si faptul ca e plina de aberatii, e clar ca nu o citeste nici dracu’. Motiv pentru care ‘sfintii parinti’ s-au hotarat sa realizeze o sinteza de cateva randuri, ca sa nu se plictiseasca crestinii cand citesc despre dumnezeu.
Sinteza in cauza se numeste “Crezul sau simbolul credintei” si prezinta foarte pe scurt (ca doar de aia e sinteza, nu?) conceptia de baza a crestinismului cu privire la divinitate. Scopul declarat al acesteia este de a preveni eventualele erezii, fiindca sustinatorilor tampeniilor “ortodoxe” nu le place concurenta.
Sa vedem asadar ce afirma crestinii despre dumnezeu.
La inceput a fost “(…) unul dumnezeu tatal atottiitorul, facatorul cerului si al pamantului”.
Dupa aceea “(…) unul domn isus cristos, fiul lui dumnezeu, unul-nascut, care din tatal s-a nascut mai inainte de toti vecii”. Pe urma sunt prezentate faptele lui de vitejie la care voi reveni cu alta ocazie.
Si, in final, “duhul sfant, domnul de viata facatorul, care de la tatal (“si de la fiul”, pentru fratii catolici) purcede, cel ce impreuna cu tatal si cu fiul este inchinat si slavit”.
Deci la inceput a fost tatal, tatal nu stim cui, pentru ca initial era singur. Dupa care l-a nascut pe fiul. Daca l-a nascut, inseamna ca tatal exista inaintea lui si ca avem de-a face cu un eveniment care care are loc undeva pe axa temporala. Aparent. Pentru ca de fapt nasterea fiului a avut loc ‘inainte de toti vecii’, adica, cum s-ar zice, cam inainte de inventarea timpului. In plus, daca tatal l-a nascut pe fiul, inseamna ca e un pic mai smecher decat acesta din urma. Aparent. Pentru ca ei de fapt sunt egali, identici si asemenea.
Dar asta nu e tot. Pe langa father & son mai exista si holy ghost. Nenea asta nu stim exact cine e, dar stim ca purcede (nu, asta nu se mai naste) de la tatal. Care s-o fi plictisit de atata nascut sau nu i-o fi placut ce i-a iesit prima data si a decis sa schimbe procesul de fabricatie.
Ocupatia lui principala e sa dea viata (ca sa aiba tatal pe cine masacra mai tarziu) si sa-I faca pe prooroci sa debiteze prostii.
Evident, si duhul sfant e cat se poate de identic cu tatal si cu fiul.
Bun, deci exista trei dumnezei dar de fapt e unul singur. Cum anume 1+1+1=1, asta numai expertii in matematici alternative de la patriarhie ne-ar putea lamuri. Dar sa lasam carcotelile deoparte si sa analizam mai departe zeul crestin.
Daca v-ati inchipuit ca povestea despre zeul cu personalitate multipla e tot ce pot inghiti crestinii, trebuie sa va trezesc la realitate si sa va spun ca un crestin nu face indigestie chiar asa de usor. Partea cu adevarat interesanta abia urmeaza.
La un moment dat zeul crestin a suportat o adevarata mutatie ontologica si a devenit “si om “. Isus, adica fiul, care era 100% divin si-a dat seama la 4000 de ani de la facerea lumii ca ii lipseste ceva si a decis ca e timpul sa fie si 100% uman. Si fiindca Isus (fiul) e acelasi lucru cu tatal si duhul sfant, inseamna ca intregul zeu a devenit 100% om, ramanand totusi 100% divin.
Nu conteaza ca divinitatea imuabila suporta transformari, ca perfectiunea nu e chiar perfecta si ca mai era loc de mai bine, ca ceva nu devine el insusi cu adevarat pana cand nu ingemaneaza in sine macar doua caracteristici contrare, si ca in general te apuca durerile de cap cand incerci sa intelegi asemenea aberatii. Un crestin are credinta de partea lui si nu trebuie sa-si piarda vremea incercand sa priceapa ceva. Timpul lui poate fi folosit mult mai bine daca zice rugaciuni, daca arde vrajitoare pe rug, sau, si mai bine, daca umple cu bani cutia milei.
Biblia e o carte a naibii de lunga. Nu stiu cine se incumeta sa citeasca peste o mie de pagini, dar cu siguranta nu e vorba de crestini. Si daca mai punem la socoteala si faptul ca e plina de aberatii, e clar ca nu o citeste nici dracu’. Motiv pentru care ‘sfintii parinti’ s-au hotarat sa realizeze o sinteza de cateva randuri, ca sa nu se plictiseasca crestinii cand citesc despre dumnezeu.
Sinteza in cauza se numeste “Crezul sau simbolul credintei” si prezinta foarte pe scurt (ca doar de aia e sinteza, nu?) conceptia de baza a crestinismului cu privire la divinitate. Scopul declarat al acesteia este de a preveni eventualele erezii, fiindca sustinatorilor tampeniilor “ortodoxe” nu le place concurenta.
Sa vedem asadar ce afirma crestinii despre dumnezeu.
La inceput a fost “(…) unul dumnezeu tatal atottiitorul, facatorul cerului si al pamantului”.
Dupa aceea “(…) unul domn isus cristos, fiul lui dumnezeu, unul-nascut, care din tatal s-a nascut mai inainte de toti vecii”. Pe urma sunt prezentate faptele lui de vitejie la care voi reveni cu alta ocazie.
Si, in final, “duhul sfant, domnul de viata facatorul, care de la tatal (“si de la fiul”, pentru fratii catolici) purcede, cel ce impreuna cu tatal si cu fiul este inchinat si slavit”.
Deci la inceput a fost tatal, tatal nu stim cui, pentru ca initial era singur. Dupa care l-a nascut pe fiul. Daca l-a nascut, inseamna ca tatal exista inaintea lui si ca avem de-a face cu un eveniment care care are loc undeva pe axa temporala. Aparent. Pentru ca de fapt nasterea fiului a avut loc ‘inainte de toti vecii’, adica, cum s-ar zice, cam inainte de inventarea timpului. In plus, daca tatal l-a nascut pe fiul, inseamna ca e un pic mai smecher decat acesta din urma. Aparent. Pentru ca ei de fapt sunt egali, identici si asemenea.
Dar asta nu e tot. Pe langa father & son mai exista si holy ghost. Nenea asta nu stim exact cine e, dar stim ca purcede (nu, asta nu se mai naste) de la tatal. Care s-o fi plictisit de atata nascut sau nu i-o fi placut ce i-a iesit prima data si a decis sa schimbe procesul de fabricatie.
Ocupatia lui principala e sa dea viata (ca sa aiba tatal pe cine masacra mai tarziu) si sa-I faca pe prooroci sa debiteze prostii.
Evident, si duhul sfant e cat se poate de identic cu tatal si cu fiul.
Bun, deci exista trei dumnezei dar de fapt e unul singur. Cum anume 1+1+1=1, asta numai expertii in matematici alternative de la patriarhie ne-ar putea lamuri. Dar sa lasam carcotelile deoparte si sa analizam mai departe zeul crestin.
Daca v-ati inchipuit ca povestea despre zeul cu personalitate multipla e tot ce pot inghiti crestinii, trebuie sa va trezesc la realitate si sa va spun ca un crestin nu face indigestie chiar asa de usor. Partea cu adevarat interesanta abia urmeaza.
La un moment dat zeul crestin a suportat o adevarata mutatie ontologica si a devenit “si om “. Isus, adica fiul, care era 100% divin si-a dat seama la 4000 de ani de la facerea lumii ca ii lipseste ceva si a decis ca e timpul sa fie si 100% uman. Si fiindca Isus (fiul) e acelasi lucru cu tatal si duhul sfant, inseamna ca intregul zeu a devenit 100% om, ramanand totusi 100% divin.
Nu conteaza ca divinitatea imuabila suporta transformari, ca perfectiunea nu e chiar perfecta si ca mai era loc de mai bine, ca ceva nu devine el insusi cu adevarat pana cand nu ingemaneaza in sine macar doua caracteristici contrare, si ca in general te apuca durerile de cap cand incerci sa intelegi asemenea aberatii. Un crestin are credinta de partea lui si nu trebuie sa-si piarda vremea incercand sa priceapa ceva. Timpul lui poate fi folosit mult mai bine daca zice rugaciuni, daca arde vrajitoare pe rug, sau, si mai bine, daca umple cu bani cutia milei.
luni, 24 mai 2010
Christian Marriage
.
Ce face Je cand nu are treaba? Nici nu mai conteaza, atata timp cat pot sa va zic ce face Je cand are multa treaba, cum ar fi, spre exemplu, invatatul pentru un examen naspa, picat si ras-picat de mai multe ori.
Asadar Je se da pe net, mai intai pe siturile cu stiri, apoi pe blogurile ateiste, apoi pe linkurile primite pe messenger si apoi, cand toate acestea sunt epuizate, da click pe ‘blogul urmator’ de la blogul personal, de mai multe ori pana cand cade lesinata de plictiseala sau de ras.
Astazi, de ras, pentru ca am dat peste un blog in care era tradus partial (si partial corect, motiv pentru care nu am pus link catre blogul in cauza) textul de aici:
http://www.squaredancecd.com/Bride/brides.htm
in care viitoarele mirese crescute cu frica de dumnezeu sunt sfatuite cum sa se comporte in noaptea nuntii si de-a lungul casniciei, avand in vedere ca barbatii sunt “by nature rather perverted”.
Cateva citate din textul publicat “in the year of our Lord 1894” si atat de asemanator celor publicate pe siturile crestine din secolul XXI:
“The wise bride will permit a maximum of two brief sexual experiences weekly during the first months of marriage. As time goes by she should make every effort to reduce this frequency.(…) A good wife should expect to have reduced sexual contacts to once a week by the end of the first year of marriage and to once a month by the end of the fifth year of marriage.”
“By their tenth anniversary many wives have managed to complete their child bearing and have achieved the ultimate goal of terminating all sexual contacts with the husband.”
“One heartening factor for which the wife can be grateful is the fact that the husband's home, school, church, and social environment have been working together all through his life to instill in him a deep sense of guilt in regards to his sexual feelings, so that he comes to the marriage couch apologetically and filled with shame, already half cowed and subdued.”
And so on towards the glory of god.
Ce face Je cand nu are treaba? Nici nu mai conteaza, atata timp cat pot sa va zic ce face Je cand are multa treaba, cum ar fi, spre exemplu, invatatul pentru un examen naspa, picat si ras-picat de mai multe ori.
Asadar Je se da pe net, mai intai pe siturile cu stiri, apoi pe blogurile ateiste, apoi pe linkurile primite pe messenger si apoi, cand toate acestea sunt epuizate, da click pe ‘blogul urmator’ de la blogul personal, de mai multe ori pana cand cade lesinata de plictiseala sau de ras.
Astazi, de ras, pentru ca am dat peste un blog in care era tradus partial (si partial corect, motiv pentru care nu am pus link catre blogul in cauza) textul de aici:
http://www.squaredancecd.com/Bride/brides.htm
in care viitoarele mirese crescute cu frica de dumnezeu sunt sfatuite cum sa se comporte in noaptea nuntii si de-a lungul casniciei, avand in vedere ca barbatii sunt “by nature rather perverted”.
Cateva citate din textul publicat “in the year of our Lord 1894” si atat de asemanator celor publicate pe siturile crestine din secolul XXI:
“The wise bride will permit a maximum of two brief sexual experiences weekly during the first months of marriage. As time goes by she should make every effort to reduce this frequency.(…) A good wife should expect to have reduced sexual contacts to once a week by the end of the first year of marriage and to once a month by the end of the fifth year of marriage.”
“By their tenth anniversary many wives have managed to complete their child bearing and have achieved the ultimate goal of terminating all sexual contacts with the husband.”
“One heartening factor for which the wife can be grateful is the fact that the husband's home, school, church, and social environment have been working together all through his life to instill in him a deep sense of guilt in regards to his sexual feelings, so that he comes to the marriage couch apologetically and filled with shame, already half cowed and subdued.”
And so on towards the glory of god.
duminică, 2 mai 2010
Putina pedofilie
Cum poti sa fii pedofil si sa scapi basma curata cu asta? Foarte simplu: nu ai decat sa –ti arunci jumatate din creier (adica al doilea neuron) si sa devii membru al unui cult care, pe langa alte aberatii, pretinde si ca sexul cu minori este acceptabil. De asemenea, trebuie sa te asiguri ca te muti intr-o tara in care regulile religiei respective devin litera de lege.
Nenea despre care se vorbeste in linkul de mai jos nu a respectat decat prima parte si probabil va avea de suferit urmari grave pentru ca nu respectat-o si pe a doua .
http://www.antena3.ro/stiri/externe/un-senator-nigerian-de-49-de-ani-si-a-luat-sotie-de-13-ani_98202.html
Pentru a nu mai face asemenea greseli, m-am gandit sa-i dau ‘domnului’ senator cateva sfaturi ca sa devina un pedofil si –de ce nu?-un musulman mai bun:
1. mutarea urgenta in Arabia Saudita sau intr-o tara asemanatoare (cel putin pana cand pacatosii de nigerieni vor adopta sharia ca lege suprema in stat);
2. trimiterea de avioane-cadou tuturor celor care au indraznit sa puna la indoiala valoarea morala a shariei; ‘mituiti’ in acest fel, vor avea instantaneu revelatia existentei lui allah care ii va lamuri personal (daca va reusi sa-i reasambleze –si va reusi pentru ca e omnipotent) cum sta treaba cu iubirea fata de minore;
3. divortul rapid de nevasta de 13 ani. Dupa cum se vede, si-a luat o nevasta cam batrana si prin aceasta ne arata ca desconsidera exemplul profetului. Se impune casatoria urgenta cu o ‘femeie’ mai tanara, eventual de 9 ani, ca sa demonstreze ca a citit si inteles haddith- urile (alea mai importante, care vorbesc despre viata sexuala a profetului, bineinteles).
Ce obtine el daca imi urmeaza sfaturile? Pai, scapa de puscarie (sau oricare o fi pedeapsa pentru pedofilie in Nigeria) si mai dobandeste 70 de virgine in paradis si mila lui allah si 70 de virgine si starea de comuniune spirituala cu divinitatrea si 70 de virgine si iertarea prietenului imaginar si 70 de virgine si 70...
Nenea despre care se vorbeste in linkul de mai jos nu a respectat decat prima parte si probabil va avea de suferit urmari grave pentru ca nu respectat-o si pe a doua .
http://www.antena3.ro/stiri/externe/un-senator-nigerian-de-49-de-ani-si-a-luat-sotie-de-13-ani_98202.html
Pentru a nu mai face asemenea greseli, m-am gandit sa-i dau ‘domnului’ senator cateva sfaturi ca sa devina un pedofil si –de ce nu?-un musulman mai bun:
1. mutarea urgenta in Arabia Saudita sau intr-o tara asemanatoare (cel putin pana cand pacatosii de nigerieni vor adopta sharia ca lege suprema in stat);
2. trimiterea de avioane-cadou tuturor celor care au indraznit sa puna la indoiala valoarea morala a shariei; ‘mituiti’ in acest fel, vor avea instantaneu revelatia existentei lui allah care ii va lamuri personal (daca va reusi sa-i reasambleze –si va reusi pentru ca e omnipotent) cum sta treaba cu iubirea fata de minore;
3. divortul rapid de nevasta de 13 ani. Dupa cum se vede, si-a luat o nevasta cam batrana si prin aceasta ne arata ca desconsidera exemplul profetului. Se impune casatoria urgenta cu o ‘femeie’ mai tanara, eventual de 9 ani, ca sa demonstreze ca a citit si inteles haddith- urile (alea mai importante, care vorbesc despre viata sexuala a profetului, bineinteles).
Ce obtine el daca imi urmeaza sfaturile? Pai, scapa de puscarie (sau oricare o fi pedeapsa pentru pedofilie in Nigeria) si mai dobandeste 70 de virgine in paradis si mila lui allah si 70 de virgine si starea de comuniune spirituala cu divinitatrea si 70 de virgine si iertarea prietenului imaginar si 70 de virgine si 70...
duminică, 18 aprilie 2010
Fara niciun dumnezeu
Dintre toate realizarile speciei umane, cea pe care o apreciez cel mai mult este limbajul articulat. E pur si simplu fascinant cum niste simple alaturari de sunete diferite pot exprima idei, concepte, teorii, sentimente samd, cum poti jongla cu acestea, cum le poti combina, modifica, crea sau lasa sa moara. Un simplu dictionar este pentru mine la fel de interesant ca o calatorie in spatiul cosmic (si mult mai ieftin) si ar fi suficient ca sa nu ma plictisesc niciodata.
Iar daca un cuvant oarecare mi se pare interesant, combinatia a doua sau mai multe cuvinte este cu atat mai mult. Pentru ca in general ea respecta principiul conform caruia intregul reprezinta mai mult decat suma partilor si astfel poate avea un inteles mai profund sau mai vast decat cel al cuvintelor care o alcatuiesc.
Dar cele mai uimitoare sunt totusi expresiile al caror sens nu mai are (aproape) nimic in comun cu sensul cuvintelor care le stau la baza.
Dintre ele, ‘fara niciun dumnezeu’ reprezinta exemplul cel mai edificator. Analizata cuvant cu cuvant, expresia ar trebui sa insemne pur si simplu ‘ateu’. Si totusi inseamna ‘imoral’.
Pentru romani a fi religios este echivalent cu a fi moral. Daca individual crede in zeul in care trebuie, moralitatea lui este garantata.
Este foarte trist faptul ca atat de multi oameni considera ca o persoana poate fi morala doar in masura in care crede intr-o fiinta supranaturala. Pentru ca actiunile unui astfel de om nu-i sunt dictate de propria constiinta ci de teama de zei, respectiv de speranta ca va fi rasplatit cumva. Si mai putem oare vorbi se morala intr-un asemenea caz? Daca cineva ma ameninta cu pistolul ca sa fac o fapta buna, executarea faptei respective reflecta in vreun fel moralitatea mea? Cu siguranta nu. Acelasi lucru e valabil si in cazul recompenselor.
Mai mult decat atat, orice prostie debitata de indivizii care au avut destul tupeu incat sa pretinda ca au vorbit cu zeul si au dat peste destui prosti care sa-i creada, dobandeste automat valoare si ocoleste filtrul ratiunii (atata cata or mai avea credinciosii). Religiosii o vor pune in practica pentru ca asa a spus zeul , iar zeul nu are cum sa greseasca.
Insa un om poate avea o oarecare doza de etica si daca manifesta credinta in alti zei decat cel care este preferatul romanior. Esential este sa nu cumva sa nu creada in niciunul.
A te declara ateu intr-o societate atat de bolnava pe cat este a noastra este un act de curaj. Pe langa faptul ca ii sperii instantaneu pe credinciosii care isi imagineaza ca ateismul e o boala contagioasa, reusesti sa trezesti o serie de suspiciuni legate de actiunile tale, care, ‘evident’, nu au cum sa reflecte nici un gram de etica. Pentru ca ei isi imagineaza ca preceptele morale au o sursa divina si ca sunt imuabile. Pentru ca pun pe seama divinitatii stabilitatea pe care nu o pot gasi in ei insisi.
Din cate observ, oamenilor religiosi le este in principal teama de eventuala instabilitate a principiilor unei persoane care nu le-a preluat din exterior, de la o sursa care sa-i fie superioara si care sa garanteze ca acestea sunt mereu valabile. Faptul ca tu poti si ai curajul sa gandesti daca ceva este este bun sau nu si sa actionezi in consecinta, respectiv sa te raz- gandesti in urma unei analize ulterioare, ii sperie de moarte. Faptul ca tu poti si ai curajul sa gandesti ii sperie de moarte…
Iar daca un cuvant oarecare mi se pare interesant, combinatia a doua sau mai multe cuvinte este cu atat mai mult. Pentru ca in general ea respecta principiul conform caruia intregul reprezinta mai mult decat suma partilor si astfel poate avea un inteles mai profund sau mai vast decat cel al cuvintelor care o alcatuiesc.
Dar cele mai uimitoare sunt totusi expresiile al caror sens nu mai are (aproape) nimic in comun cu sensul cuvintelor care le stau la baza.
Dintre ele, ‘fara niciun dumnezeu’ reprezinta exemplul cel mai edificator. Analizata cuvant cu cuvant, expresia ar trebui sa insemne pur si simplu ‘ateu’. Si totusi inseamna ‘imoral’.
Pentru romani a fi religios este echivalent cu a fi moral. Daca individual crede in zeul in care trebuie, moralitatea lui este garantata.
Este foarte trist faptul ca atat de multi oameni considera ca o persoana poate fi morala doar in masura in care crede intr-o fiinta supranaturala. Pentru ca actiunile unui astfel de om nu-i sunt dictate de propria constiinta ci de teama de zei, respectiv de speranta ca va fi rasplatit cumva. Si mai putem oare vorbi se morala intr-un asemenea caz? Daca cineva ma ameninta cu pistolul ca sa fac o fapta buna, executarea faptei respective reflecta in vreun fel moralitatea mea? Cu siguranta nu. Acelasi lucru e valabil si in cazul recompenselor.
Mai mult decat atat, orice prostie debitata de indivizii care au avut destul tupeu incat sa pretinda ca au vorbit cu zeul si au dat peste destui prosti care sa-i creada, dobandeste automat valoare si ocoleste filtrul ratiunii (atata cata or mai avea credinciosii). Religiosii o vor pune in practica pentru ca asa a spus zeul , iar zeul nu are cum sa greseasca.
Insa un om poate avea o oarecare doza de etica si daca manifesta credinta in alti zei decat cel care este preferatul romanior. Esential este sa nu cumva sa nu creada in niciunul.
A te declara ateu intr-o societate atat de bolnava pe cat este a noastra este un act de curaj. Pe langa faptul ca ii sperii instantaneu pe credinciosii care isi imagineaza ca ateismul e o boala contagioasa, reusesti sa trezesti o serie de suspiciuni legate de actiunile tale, care, ‘evident’, nu au cum sa reflecte nici un gram de etica. Pentru ca ei isi imagineaza ca preceptele morale au o sursa divina si ca sunt imuabile. Pentru ca pun pe seama divinitatii stabilitatea pe care nu o pot gasi in ei insisi.
Din cate observ, oamenilor religiosi le este in principal teama de eventuala instabilitate a principiilor unei persoane care nu le-a preluat din exterior, de la o sursa care sa-i fie superioara si care sa garanteze ca acestea sunt mereu valabile. Faptul ca tu poti si ai curajul sa gandesti daca ceva este este bun sau nu si sa actionezi in consecinta, respectiv sa te raz- gandesti in urma unei analize ulterioare, ii sperie de moarte. Faptul ca tu poti si ai curajul sa gandesti ii sperie de moarte…
duminică, 28 februarie 2010
Despre nasterea de prunci (vii si hraniti cu lapte)
Dragii mei,
Avand in vedere ca de-acum sunteti destul de mari, cred ca e timpul sa aflati un lucru care s-ar putea sa va socheze : de fapt pe copii nu-i aduce barza.
Desigur, dumnezeu cel atotputernic ar fi putut sa creeze o barza care sa aduca copiii direct la casa omului. Insa a decis, in intelepciunea lui, sa nu faca acest lucru deoarece a vrut ca slujitorii lui sa inteleaga si sa practice iubirea trupeasca (o data pe an) si mai ales sa le pedepseasca pe blestematele alea de femei pacatoase cu nasterea in chinuri infioaratoare.
In cele ce urmeaza o sa intelegeti cum si de ce apar pruncii, ce este sufletul si unde se afla el si care sunt unele dintre trasaturile cele mai de seama ale lui dumnezeu. Toate informatiile sunt bazate pe sfanta traditie crestina si, nu mai putin, pe stiinta.
Mai intai, un om isi ia o nevasta (care nu e tocmai om, pentru ca, daca era, ar fi trebuit sa o numim « oama » si dumnezeu nu a inventat acest cuvant) si se cununa cu ea in legea domnului. Dupa ce se incheie slujba religioasa, omului i se permite sa o ‘cunoasca’ pe nevasta lui (cam asa cum a ‘cunoscut-o’ si Avraam pe sora/nevasta lui, Sara, si cum a ‘cunoscut-o’ si faraonul Egiptului pe sora/nevasta lui Avraam, Sara).
In timp ce mirele si mireasa se ‘cunosc’ (sau daca nu, in anul urmator, dupa ce trec toate sarbatorile si posturile si numai daca femeia este la ovulatie), dumnezeu s-ar putea sa binevoiasca sa-i binecuvanteze cu un prunc. Un prunc apare in momentul in care un spermatozoid (o celula din corpul barbatului) este ghidat de mana domnului pana la un ovul (o celula din corpul femeii) si se uneste cu acesta. In exact acceasi clipa pruncul (celula nou formata) primeste si un suflet. Sufletul este ceva imaterial si invizibil (mai ales pentru atei) si, mai ales, –si aici se vede cu adevarat puterea lui dumnezeu- indefinibil. E ca o bucatica mica- mica din dumnezeu (si la fel de real ca acesta), pe care dumnezeu a exilat-o in fiecare om si care in cele din urma trebuie sa se intoarca la divinitate. Dumnezeu insusi plaseaza fiecare suflet in parte in celula care i se potriveste cel mai bine, indiferent cati oameni se cunosc unii pe altii in acelasi timp. De aici rezulta ca dumnezeu are nenumarate caracteristici pe care multa vreme sfintii parinti nu le-au luat in considerare, (dar care nu sunt mai putin importante decat bunatatea absoluta, atotcunoasterea si atotputernicia), cum ar fi : dexteritate, viteza, rabdare si atentie distributiva.
Ateii pretind ca, oricat au studiat corpul omului, nu au gasit pe nicaieri sufletul. Evident, duduie de atata prostie. Pai nu le spusei ca se afla in celula care s-a format din spermatozoid si ovul ?? Si nu le spune acelasi lucru si biserica de zeci si zeci de ani ?? Dar urechile lor pacatoase pur si simplu nu vor sa asculte.
Parintele Kretinos Theophilos, de pe Sfantul Munte Athos, s-a rugat zi si noapte si a aflat de la dumnezeu ca sufletul se gaseste exact la 47 de grade latitudine nordica fata de nucleul celulei, sau, cu alte cuvinte, la douazeci si trei de milimicroni distanta de aparatul Golgi, plutind printre mitocondrii. In prezent, acelasi parinte incearca sa afle de la domnul un lucru asupra caruia inca nu ne-am lamurit : odata cu diviziunea celulara se divide si sufletul sau nu ? Altfel spus, un om are un singur suflet sau mai multe ? Acest lucru este deosebit de important deoarece trebuie sa stim daca atunci cand o femeie pacatoasa face avort este vorba de crima sau de genocid. In plus, daca un om cu un suflet pacatos este pedepsit sa stea in iad pentru o eternitate, nu ar fi normal ca un om cu mai multe suflete pacatoase sa stea in iad mai multe eternitati ??
Avand in vedere ca fiecare prunc in parte este creat (si, evident, dorit) de dumnezeu, este limpede ca nu numai ca nu trebuie sa faceti niciodata avorturi, dar trebuie sa si nasteti cat mai multi copii. Isus a spus « lasati copiii sa vina la mine », deci trebuie sa-i lasati pe copii sa vina la dumnezeu. Sau la reprezentantul sau pe pamant, preotul. Pentru ca dumnezeu ii iubeste. Si preotii ii iubesc. Mai ales cei catolici...Dar, daca ne rugam mult, poate ca se molipsesc si ai nostri de tot asa de multa iubire.
Avand in vedere ca de-acum sunteti destul de mari, cred ca e timpul sa aflati un lucru care s-ar putea sa va socheze : de fapt pe copii nu-i aduce barza.
Desigur, dumnezeu cel atotputernic ar fi putut sa creeze o barza care sa aduca copiii direct la casa omului. Insa a decis, in intelepciunea lui, sa nu faca acest lucru deoarece a vrut ca slujitorii lui sa inteleaga si sa practice iubirea trupeasca (o data pe an) si mai ales sa le pedepseasca pe blestematele alea de femei pacatoase cu nasterea in chinuri infioaratoare.
In cele ce urmeaza o sa intelegeti cum si de ce apar pruncii, ce este sufletul si unde se afla el si care sunt unele dintre trasaturile cele mai de seama ale lui dumnezeu. Toate informatiile sunt bazate pe sfanta traditie crestina si, nu mai putin, pe stiinta.
Mai intai, un om isi ia o nevasta (care nu e tocmai om, pentru ca, daca era, ar fi trebuit sa o numim « oama » si dumnezeu nu a inventat acest cuvant) si se cununa cu ea in legea domnului. Dupa ce se incheie slujba religioasa, omului i se permite sa o ‘cunoasca’ pe nevasta lui (cam asa cum a ‘cunoscut-o’ si Avraam pe sora/nevasta lui, Sara, si cum a ‘cunoscut-o’ si faraonul Egiptului pe sora/nevasta lui Avraam, Sara).
In timp ce mirele si mireasa se ‘cunosc’ (sau daca nu, in anul urmator, dupa ce trec toate sarbatorile si posturile si numai daca femeia este la ovulatie), dumnezeu s-ar putea sa binevoiasca sa-i binecuvanteze cu un prunc. Un prunc apare in momentul in care un spermatozoid (o celula din corpul barbatului) este ghidat de mana domnului pana la un ovul (o celula din corpul femeii) si se uneste cu acesta. In exact acceasi clipa pruncul (celula nou formata) primeste si un suflet. Sufletul este ceva imaterial si invizibil (mai ales pentru atei) si, mai ales, –si aici se vede cu adevarat puterea lui dumnezeu- indefinibil. E ca o bucatica mica- mica din dumnezeu (si la fel de real ca acesta), pe care dumnezeu a exilat-o in fiecare om si care in cele din urma trebuie sa se intoarca la divinitate. Dumnezeu insusi plaseaza fiecare suflet in parte in celula care i se potriveste cel mai bine, indiferent cati oameni se cunosc unii pe altii in acelasi timp. De aici rezulta ca dumnezeu are nenumarate caracteristici pe care multa vreme sfintii parinti nu le-au luat in considerare, (dar care nu sunt mai putin importante decat bunatatea absoluta, atotcunoasterea si atotputernicia), cum ar fi : dexteritate, viteza, rabdare si atentie distributiva.
Ateii pretind ca, oricat au studiat corpul omului, nu au gasit pe nicaieri sufletul. Evident, duduie de atata prostie. Pai nu le spusei ca se afla in celula care s-a format din spermatozoid si ovul ?? Si nu le spune acelasi lucru si biserica de zeci si zeci de ani ?? Dar urechile lor pacatoase pur si simplu nu vor sa asculte.
Parintele Kretinos Theophilos, de pe Sfantul Munte Athos, s-a rugat zi si noapte si a aflat de la dumnezeu ca sufletul se gaseste exact la 47 de grade latitudine nordica fata de nucleul celulei, sau, cu alte cuvinte, la douazeci si trei de milimicroni distanta de aparatul Golgi, plutind printre mitocondrii. In prezent, acelasi parinte incearca sa afle de la domnul un lucru asupra caruia inca nu ne-am lamurit : odata cu diviziunea celulara se divide si sufletul sau nu ? Altfel spus, un om are un singur suflet sau mai multe ? Acest lucru este deosebit de important deoarece trebuie sa stim daca atunci cand o femeie pacatoasa face avort este vorba de crima sau de genocid. In plus, daca un om cu un suflet pacatos este pedepsit sa stea in iad pentru o eternitate, nu ar fi normal ca un om cu mai multe suflete pacatoase sa stea in iad mai multe eternitati ??
Avand in vedere ca fiecare prunc in parte este creat (si, evident, dorit) de dumnezeu, este limpede ca nu numai ca nu trebuie sa faceti niciodata avorturi, dar trebuie sa si nasteti cat mai multi copii. Isus a spus « lasati copiii sa vina la mine », deci trebuie sa-i lasati pe copii sa vina la dumnezeu. Sau la reprezentantul sau pe pamant, preotul. Pentru ca dumnezeu ii iubeste. Si preotii ii iubesc. Mai ales cei catolici...Dar, daca ne rugam mult, poate ca se molipsesc si ai nostri de tot asa de multa iubire.
sâmbătă, 27 februarie 2010
Funny
Cine zice ca preotii ortodocsi nu au nici o legatura cu 'treburile lumesti' nu a vazut filmuletul urmator:
http://www.videonews.ro/action/viewvideo/38389/SENZATIONAL--Preoti-danseaza-pe-manele/
Am apreciat foarte mult felul cum au reusit sa se sincronizeze pe ringul de dans. Asta nu poate fi decat rezultatul unor indelungi ore de antrenament.
Later edit: Se pare ca nu danseaza pe manele ci pe muzica greceasca.Aici e filmuletul original: http://www.youtube.com/watch?v=0UPgxr8RrMg . In continuare, apreciez sincronizarea.
http://www.videonews.ro/action/viewvideo/38389/SENZATIONAL--Preoti-danseaza-pe-manele/
Am apreciat foarte mult felul cum au reusit sa se sincronizeze pe ringul de dans. Asta nu poate fi decat rezultatul unor indelungi ore de antrenament.
Later edit: Se pare ca nu danseaza pe manele ci pe muzica greceasca.Aici e filmuletul original: http://www.youtube.com/watch?v=0UPgxr8RrMg . In continuare, apreciez sincronizarea.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
